China și Rusia sunt cei mai înverșunați adversari ai unei intervenții militare străine în Siria. Însă, spre deosebire de Rusia, Beijingul nu este motivat de rațiuni politice în adoptarea acestei poziții, ci de teama unei destabilizări a statelor din Golful Persic, vitale pentru aprovizionarea cu petrol a celei mai mari economii mondiale, scrie La Tribune.
China invocă oficial doctrina diplomatică a neamestecului în afacerile interne ale unui stat, însă în spatele acestei poziții stă interesul menținerii stabilității în regiunea Golfului. China importă jumătate din necesarul de petrol din Arabia Saudită, Oman, Iran, Irak și Emiratele Arabe Unite. China își asigură din productia internă circa 43% din necesarul de petrol, iar incapacitatea de a a-și diversifica sursele externe de aprovizionare, o face dependentă de statele arabe din Golf, petrolul livrat de Rusia sau Venezuela reprezentând un procent relativ redus.
Potrivit agenției americane Energy Information Administration, China ar putea deveni în 2014 cel mai mare importator mondial de petrol, depășind SUA. În același timp, estimările autorităților de la Beijing arată că, în 2020, China va fi dependentă în proporție de 70% de importurile de petrol. Este motivul pentru care PetroChina, cea mai mare companie specializată în extracție din China, s-a implantat solid în Irak, unde este pe punctul de a deveni cel mai mare operator in acest domeniu.
Nu mai puțin, se preconizează că primul portavion al Chinei și primele avioane adaptate pentru portavioane (pornind de la modele dezvoltate in Rusia) vor avea ca misiune securizarea rutelor de transport a petrolului din zona Golfului către China.