Actualmente, mass-media, cu părere de rău, în dependenţă de abordare, este privită ca sursă de „distracţie”, „formare” etc. Dezvoltarea mecanismului de feed-back, adică posibilitatea formală a ascultătorilor, telespectatorilor şi cititorilor de a exprima părerea proprie şi de a influenţa unele date acordă mass-mediei un caracter de comunicare bilaterală. Din păcate, nu putem avea dubii în ceea ce priveşte faptul că mass-media este utilizată în calitate de sursă de manipulare a conştiinţei societăţii. Mass-media are o influenţă considerabilă asupra proceselor politice din societatea contemporană, formarea în masă a viziunilor economice, politice, sociale, precum şi asupra rolului lor în societate. Informaţia difuzată în permanenţă exercită influenţă şi asupra nevoilor şi intereselor personale, predispunând individul la un comportament politic concret şi avantajos, care, însă, nu este perceput de societate ca fiind impus de către sursele mass-media.
În prezent, practic, nu au mai rămas surse mass-media independente atât în Republica Moldova, cât şi în întreaga lume. Banii şi puterea deţin sub control aproape toate mijloace de informare în masă. Unele surse (în special cele naţionale) se află sub un control total, iar altele sunt verificate mai „lejer”, astfel având o oarecare libertate de acţiuni.
Astăzi ştirile au devenit publicitate!
Există o serie de tehnici utilizate de către jurnaliştii-comentatori ai ştirilor în scopul formării opiniei necesare în rândurile publicului:
„Citirea gândurilor” („Pătrunderea în subconştient”) – jurnalistul redă părerea unor persoane, treptat transformând-o în părerea întregii societăţi. Cu ajutorul unui astfel de „reportaj” el exteriorizează anumite preferinţe politice.
„Omiterea informaţiei” – permite selectarea informaţiei în aşa fel, încât datele care nu sunt pe placul „unor persoane” să nu fie redate populaţiei. În astfel de cazuri jurnalistul prezintă materialul asupra unor dezbateri lăsând în umbră poziţia uneia dintre părţi. Atunci el transmite doar mesajul unui oponent, în special prin atitudini, emoţii și limbaj.
„Ultima replică” – această tehnică are la bază comentariul final al jurnalistului. După ce jurnalistul anunţă problema propusă oponenților în cadrul dezbaterilor, el finisează mesajul cu citatul uneia dintre părţi, fie în formularea lui iniţială, fie modificat neesenţial. În asemenea cazuri, punctul de vedere al părţii oponente este totalmente ignorat.
„Atac indirect” – reporterul atacă nu o persoană concretă, dar adepţii lui sau mediul în care activează etc.
„Complimentul fals” – jurnalistul face un compliment voalat despre abilitățile psihice sau intelectuale ale unei persoane politice, apoi începe să complementeze activ pe adversarul său. Aceasta tehnică serveşte drept fundament, pe care se bazează „lauda” ulterioară a oponentului.
„Critica falsă” – presupune modelul inversat al tehnicii „complimentului fals”. Jurnalistul crează o serie aparent logică de diverse critici, alese după anumite criterii, spre exemplu critica a trei candidaţi electorali sau partide politice. Mai întâi el enumeră greşelile primului candidat, apoi numeşte defectele celuilalt candidat. Iar în final, când trebuie criticat cel de-al treilea candidat, jurnalistul intenționat trece la alt subiect de discuție.
„Prototipul fals” – jurnalistul prezintă viziunea unei persoane concrete, afirmând că această persoană vorbeşte din numele unui grup politic numeros. Astfel reporterul permite „prototipului fals” de a afirma din numele unei categorii considerabile a societăţii.
„Sandwich-ul otrăvit” – jurnalistul ascunde informaţia oportună pentru candidat între introducerea şi încheierea negativă. Acest mod de prezentare a informaţiei neutralizează părerea pozitivă, pentru a o face cât mai puţin sesizabilă.
„Sandwich-ul dulce” – modelul invers de prezentare a informaţiei negative, care este plasată între introducere şi încheiere cu scopul de a crea imaginea favorabilă candidatului şi/sau grupului politic.
„Exagerarea unui detaliu” – jurnalistul intenţionat exagerează un detaliu negativ.
Toate sursele mass-media sunt supravegheate
Banii sunt un mijloc ce permit realizarea unei colaborări cu jurnaliștii sau redactorii. De aceea, în campaniile electorale se apelează la serviciile unor persoane – specialişti în PR, care au drept scop stabilirea unor relații de prietenie cu jurnaliştii. În ajunul alegerilor toţi candidaţii electorali au câte un jurnalist prietenos. Este nevoie doar de un singur reprezentant al unui ziar, post de televiziune sau radio pentru ca unele partide să primească informaţia necesară despre oponent înainte ca aceasta să fie publicată sau difuzată publicului pentru ca persoanele sus-numite să dispună de timp pentru a crea o strategie în caz de contraatac.
Orice campanie electorală începe şi se finisează cu lupta pentru controlul total asupra surselor mass-media.
Apropo, nu există putere care nu ar încerca să influenţeze toate mijloacele de informare: radioul, televiziunea, presa. Aceste încercări se fac nu doar prin forţă politică, dar şi prin mijloace de manipulare economică. Există cazuri, când un astfel de joc inconştient se soldează cu eşec. Unele surse mass-media sau chiar un media holding iese din jocul început şi intră în conflict direct cu autorităţile. Momentul schimbării poate fi fatal pentru autorităţi. Deoarece conflictul începe să evolueze fără implicarea surselor financiare, acestor surse mass-media le rămâne doar două posibilităţi de acţiune: emigrarea sau atacul mediatic.
Pentru majoritatea partidelor politice care guvernează unica posibilitate de a învinge în campania electorală este de a ţine sub control sursele mass-media. Doar un control total asupra acestor surse acordă şansa de a „spăla creierii” alegătorilor.
”Vânătoarea” surselor mass-media
Doar în unele cazuri presei îi este interzis publicarea unor materiale, care pot dezavantaja anumite persoane sau grupuri. În situația în care apariţia acestor materiale a fost stimulată de către concurenţi, există posibilitatea de a afla despre existenţa lor de la reporterii prieteni. Apoi, de a elabora materiale de compromat sau de a încerca tărăgănarea publicării sau emiterea în direct a informațiilor prin intermediul redactorilor simpatizanți.
Dar nu în toate cazurile apariţia unor astfel de materiale este stimulată de către concurenţi. Având anumite posibilităţi operative este posibil în orice moment de a controla apariţia compromatelor direcţionate nu doar contra oponenţilor, dar şi împotriva partidului pe care îl reprezinți. Care este scopul? În afară de faptul că publicul adoră conflictele, jurnaliștii care au publicat informaţii neverificate şi sunt identificați ca fiind vinovați, devin mai dispuși spre o colaborare remunerată.
Lupta psihologică în mass-media nu este o simplă propagandă între oponenţi, dar un adevărat război informaţional
Odată cu marginalizarea societăţii crește posibilitatea ca aceasta să fie manipulată. Modelele de manipulare pot deveni tot mai primitive, deoarece interesul electoratului faţă de politică descreşte. Efectul este obţinut doar prin „semnale” de propagandă.
P.S.
Postări asemănatoare
Curtea Constituțională decide asupra rezultatelor alegerilor și validării mandatului președintelui...
Deputatul Carp a primit un comentariu de la Procuratură pe...
Forțele aeriene britanice vor desfășura avioane Eurofighter Typhoon în România
BBC: Cum să câştigi un referendum
De mâine ce facem?
Nici Filat nu o cunoaște personal pe Bacalu
Caută
Urmărește-ne
Arhivă
Energocom a început achiziția gazului necesar pentru sezonul de încălzire...
mai 23, 2025
Lituania susține parteneriatul cu Moldova pe proiecte în agricultură, energie verde, securitate...
mai 23, 2025
Premierul Recean, despre scandalul de la Vamă – Este o...
mai 23, 2025
Moldova va denunța Acordul încheiat cu Federația Rusă privind funcționarea...
mai 23, 2025
Decizia luată de Departamentul pentru Securitate Internă al SUA –...
mai 23, 2025
Ministrul Junghietu – Chșinăul nu ia în considerare reluarea achizițiilor...
mai 23, 2025
