Nu este nici un secret că sistemul energetic al RM stă pe butuci. Și-au făcut atâta PR unii oficiali cu semnarea unui contract ”genial” în octombrie, 2021, la Moscova, ca să vină ziua în care tot separatiștii de la Tiraspol decid cât curent primesc moldovenii și cât gaz își vor opri ei ”pentru că așa vrea mușchiul lor”. Și asta in ciuda faptului ca avem acces la ENTSO-E, avem rețele prin care putem procura gaze și curent la piețele europene, iar Moldovagaz este o companie moldo-rusă, în care Guvernul RM este acționar cu 34,6%, in timp ce separatiștii nu au nici un vot (acțiunile lor sunt gestionate tot de Gazprom, iar actionarii ruși nu pot vota în Consiliul de Administrație când se discuta alocarea de volume de gaz între consumatorii de pe malul stâng și cel drept al Nistrului). Și totuși - practica arată ca rămânem sub călcâiul Tiraspolului, care aplică cu metodă toate indicațiile Moscovei, nu am nici o îndoială.

RM rămâne abonată la curentul de la MGRES, care operează cu învoire de la Krasnoselski, iar guvernul ne avertizează pe mică pe ceas despre deconectări, care par a fi iminente. Astăzi, primim 46% curent de la MGRES, 35% din România și numai 10% curent local. Deficitul (7%) se adună din deconectări și economii, adică ”consum amputat” de electricitate. Este o situația ingrată, penibilă. Trebuie să recunoaștem însă că această criză nu-i întâmplătoare. Ea se datorează moștenirii, a eșecurilor unor guvernări proaste, dar și a unei reacții întârziate al actualei guvernări, care și-a asumat acest hazard și riscuri inutile, din incompetență.

Luni, 24 octombrie, Chișinăul ar fi putut intra în beznă (blackout), dar am avut noroc să găsim soluții la București și voința politică de acolo a stimulat transmiterea unor surse ieftine de curent electric (de fapt, subsidiate de statul român). Dacă la București nu s-ar fi făcut aceste eforturi, bezna ar fi pus stăpânire pe RM, pe casele și localitățile noastre. Ar fi fost normal să lăsăm jocurile de-a baba oarba de o parte și să folosim în acest moment toată autoritatea CSE pentru a accelera și dubla ritmul lucrărilor de construcție a liniei aeriene de înaltă tensiune ”Issacea-Chișinău”, dar nu are cine acționa astfel. Lucrările nici nu au început acolo. Am fi avut astăzi și alte posibilități să ne integrăm sistemul de electricitate cu cel românesc pentru că România are, după cum se știe, surse din belșug: nucleare, hidroelectrice, termoelectrice și verzi.

Și tot nu am progresat.

Ce ar fi trebuit să facem altfel? În primul rând, achizițiile de electricitate ar fi trebuit pornite încă din lunile de vară, din surse diversificate, iar marea lor parte ar fi trebuit căutate în afara zonei de conflict, în România, din vreme. Nu în Ucraina, bântuită acum de strigoii războinici ai Rusiei și nici la MGRES, de care se leagă interesele oligarhului Gushan și a slugoilor separatiști. Am fi fost cu toții într-o situație mult mai sigură dacă strategia această, de bun simț, ar fi fost luată și implementată. În al doilea rând, procurările curente de energie sunt extrem de riscante. Între timp, Compania de stat Energocom s-a lansat activ în ultima vreme în activități de trading de gaze și electricitate. Graba cu care a operat primele tranzacții, inclusiv cu companii din Ucraina, a făcut-o să piardă bani. Din surse sigure, Energocom a pierdut 2 mln euro numai în septembrie la vânzări de gaz, preferând companiile ucrainești ERU și Naftogaz, cărora le-a vândut 110 000 MW gaze la preț de 180 E/MW, deși avea opțiunea burselor din România, care cumpărau cu 200 E/MW. Există motive probabil pentru care Energocom se ține morțiș de clienții săi din Ucraina și are frică de bursele din România? Probabil, dar o face pe contul nostru și al banilor pe care-i gestionează discreționar. Mai greu de înțeles este că din lecțiile trecute nu a învățat nimic. În al treilea rând, strategia de a ne bizui pe tranzacții care traversează teritoriul unui stat în război este extrem de imprudentă. Dacă această strategie va reuși, va fi rodul norocului iar nu al înțelepciunii. Practic, securitatea noastră este astăzi un joc al hazardului. Avem o conductă cu România pe care o ignorăm cu bună știință și o bursă de gaze pe care nu o folosim .

Zilele trecute, Energocom se lăuda cu tranzacții recente de gaze prin Ucraina și chiar cu depozitarea gazelor în depozitele din Ucraina, ignorând complet riscurile de securitate reale care planează asupra acestui teritoriu. Cu atât mai mult cu cât aceste gaze procurate de la terțe companii nu sunt asigurate, iar rachetele rusești nu aleg ”produsele neutralității” de cele ucrainești. Cum putem citi oare încăpățânarea cu care oficialii de la Chișinău ignoră ostentativ piața românească, care funcționează pe baza unor reguli și reglementări europene, fiind facilitată de existența celor 2 burse românești OPCOM și BRM, una dintre care și-a adus platforma de tranzacționări chiar sub ochii noștri, la Chișinău. Războiul din Ucraina ar fi trebuit să îndemne guvernul să realizeze cât de mult are nevoie RM de surse și rute noi, diversificate și la un preț accesibil, însă dacă ne uităm cu atenție – aceiași actori ”rezolvă” prin metode vechi aceiași problemă, concesii politice contra serviciului de a avea curent netăiat de separatiști.

Mi se pare că este timpul să ”democratizăm” procesul de achiziție a energiei pentru consumatorii din RM. Este mult mai eficient și mai europenește ca atunci când statul nu poate face față să vină companiile private să demonstreze ce pot ele, evitându-se interesele obscure, care mișună pe anumite coridoare ale puterii. În definitiv, ANRE își poate asuma rolul de arbitru onest al acestor tranzacții, iar controlul și rigoarea ar fi de mare interes și pentru CNA și alte structuri născute să fie integre. Cât privește suportabilitatea prețului, astăzi acest aspect nu este relevant. Pentru noi esențial este ca spitalele să aibă curent și în oamenii căldură în case. În loc să căutăm himera prețului mic ne putem așeza la masă cu partenerii strategici occidentali să găsim împreună o soluție rezonabilă de acoperire a deficitului nostru financiar.

Mi se pare corect.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE