Expertul în drept constituţional Alexandru Arsenie susţine că din punct de vendere al textului legii supreme, acest scenariu este posibil, însă în anumite condiţii. Într-adevăr, constituţia nu permite decât organizarea a două runde de alegeri într-un an, iar atunci când intervine vacanţa de funcţie a preşedintelui, prerogativele acestuia sunt preluate de preşedintele parlamentului. “Nu se ştie însă cine va obţine majoritatea în anticipate. Pentru opoziţie este suficient să obţină 52 de mandate ca să poată alege şeful parlamentului şi atunci funcţia de preşedinte este preluată de un speaker din partea opoziţiei”, precizează Alexandru Arsenie.
Analistul Arcadie Barbăroşie, directorul Institutului de Politici Publice, crede că amânarea alegerii președintelui pentru data de 3 iunie ar putea însemna că partidul de guvernământ ar fi ajuns la o înţelegere cu opoziţia, iar alegerile anticipate să fie evitate. “Altfel, eu n-aş vedea de ce comuniştii n-ar fi forţat alegerile anticipate - totul ce s-a întâmplat până acum demonstrează, comuniştii vroiau alte alegeri. Presupun că Partidul Comunist (PCRM) a ajuns la înţelegere cu opoziţia, însă au mai rămas detalii importante care ar urma să fie negociete”.
Ce şanse are opoziţia să folosească anticipatele în favoarea sa, dacă acestea totuşi se vor produce, nu este clar, mai spune analistul. “Deocamdată, opoziţia merge la alegeri anticipate de pe poziţii mai slabe. Situaţia se poate schimba însă dacă opoziţia va merge pe liste unite sau dacă PCRM-ul îşi va pierde susţinerea populaţiei din cauza reţinerilor la plata pensiilor şi salariilor.”
Opoziţia parlamentară optează pentru alegeri anticipate, acuzând partidul comuniştilor că a obţinut majoritatea în parlament fraudând alegerile din 5 aprilie.
Nu doar în mediul politicienilor, dar şi al analiştilor se speculează că ar fi în interesul comuniştilor ca anticipatele să fie amânate pentru lunile de toamnă. În condiţii de vară ar fi dificil pentru aceştia să-şi determine electoratul fidel de la ţară să se prezinte la urnele de vot. Până atunci, comuniştii ar putea, fără piedici legale, să modifice legislaţia bugetară şi cea fiscală, astfel încât să pună în practică măsurile anticriză anunţate anterior sau să modifice şi statutul deputatului sau regulamentul Parlamentului.