Trebuie să amintim, totodată, că încă în aprilie 2021, în cadrul ședinței Consiliului Administrativ al FNFM, a fost adoptată, iar apoi remisă către Guvern și Parlament o Adresare motivată de situația  grea din agricultură, care pune în dificultate, mai ales, fermierii mici și mijlocii, ajunși la limita abandonării activității în favoarea altor domenii sau chiar în favoarea părăsirii satelor și a țării.

FNFM este organizația care a recurs întotdeauna la critici abia după ce a considerat ca fiind epuizate  celelalte instrumente de lucru, venind de fiecare dată cu propuneri concrete în vederea soluționării problemelor cu care se confruntă  agricultura, iar odată cu ea, satul moldovenesc.

La o lectură atentă a proiectului Strategiei, am putut constata că propunerile formulate de FNFM se pierd ușor în formulări generale cu care operează autorii documentului, lăsîndu-ne doar o  firavă speranță că cifrele cu care operăm noi, soluțiile pe care le propunem, schimbările pe care le cerem se vor regăsi mai tîrziu în șirul de programe naționale propuse spre elaborare și implementare ulterioară.

Ceea ce trebuie să spunem  după o primă lectură e că Proiectul Strategiei nu este însoțit, așa cum cere regula, de un plan de acțiuni bine gîndit. În absența acestuia, nu putem vorbi de acțiuni concrete, de termenele de înfăptuire  a acestora și, la fel de important, de mijloacele alocate pentru  aceste acțiuni.

Dar și mai grav e că indicii de performanță atașați documentului  certifică o gravă rămînere în urmă a agriculturii noastre în competiția ei cu țările apropiate, în special cu România și cu spațiul comunitar în ansamblu.   Indicii de performanță arată că volumul investițiilor în agricultură (2,3 mlrd lei în prezent) va ajunge la 4 miliarde de lei, însă nu e decît o sută de euro pentru un hectar, în timp ce investițiile per hectar în România sînt în prezent de 480 Euro.  Strategia nu face decît să arate că și în 2027 Moldova va pierde în continuare competiția cu aceste țări.

Din păcate, aceeași perspectivă e ”planificată” și atunci cînd este vorba despre productivitatea muncii în agricultură: 6980  euro per angajat  în agricultură în Republica Moldova pînă în anul 2027, 18 mii de euro per angajat  în România și 41 mii de euro în Uniunea Europeană  actualmente. Dacă e așa, atunci despre ce fel de competitivitate mai poate fi vorba, despre ce fel de apropiere de standardele spre care tindem, cînd vor reveni cetățenii Republicii Moldova acasă, cînd vom avea agricultură performantă?

Îngăduim să credem că toate acestea se vor întîmpla drept consecință a unor politici  clare, constante și pe potriva situației prin care trece sectorul agricol, însă experiența pe care o avem  ne spune că se va consuma  mult timp și mijloace, amînîndu-se nemotivat stoparea migrației rurale, creditarea prin asigurarea unor dobînzi rezonabile, susținerea organizațiilor de microfinanțare, subvenționarea creșterii prețurilor la inputuri agricole, introducerea cotei ”0” la impozitul pe venit pentru producătorii Mici și pentru Cooperativele de întreprinzător pe o perioadă de cel puțin cinci ani, creșterea Fondului de subvenționare, aplicarea și finanțarea schemelor de plăți directe la hectar, extinderea categoriei de vîrstă pentru tinerii fermieri, acordarea primei de instalare pentru tinerii fermieri care trăiesc la sate, elaborarea cadrului legal de pensionare în agricultură, construcția și amenajarea piețelor agricole locale și acordarea unui suport de 70 la sută din suma investiției,  susținerea producătorilor de lapte prin acordarea de plăți directe și multe altele, pentru care am insistat și insistăm în continuare.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE