Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare la 1 decembrie, sau cel târziu, la 1 ianuarie 2010 a anunțat prim-ministru Suediei, Fredrik Reinfeldt, țară ce prezidează UE. Informația a fost făcută publică după ce Președintele Cehiei, Vaclav Klaus, a ratificat tratatul la 3 noiembrie, după decizia Curții Constituționale cehe care declarase că documentul este conform legii fundamentale a țării.
Timp de opt ani de negocieri a fost negociată reformarea tratatului fundamental al Uniunii Europene. Pentru prima dată propunerile de reformă reieșind din noile realități pe arena internațională au fost supuse dezbaterilor la summit-ul de la Laeken din decembrie 2001.
Tratatul de la Lisabona este un document lung de 300 de pagini. Acesta instituie un cadrul legal şi instrumentele juridice necesare pentru a face faţă provocărilor viitoare şi pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor familiei europene.
Tratatul de la Lisabona, de asemenea, cunoscut drept Tratatul de reformă (denumirea oficială –"Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene") a fost semnat de către liderii europeni la 13 decembrie 2007(Portugalia).
Personalitatea juridică a UE
UE poate încheia acorduri internaţionale în domeniile sale de competenţă. Statele membre au dreptul de a semna un tratat internaţional, doar ca acesta să nu vină în contradicţie cu acordurile semnate de UE sau care nu ține din competența Uniunii. UE își va întări puterea de negociere, fiind mai eficientă pe plan mondial şi un partener mai vizibil pentru ţările terţe şi organizaţiile internaţionale.
Principiile şi obiectivele UE
Tratatul de la Lisabona specifică şi consolidează valorile şi obiectivele care stau la baza Uniunii. Principii, anterior considerate ca declarativ: protecţia cetăţenilor UE în întreaga lume, diversitatea economică, coeziunea socială şi teritorială, culturale, ș.a. împreună cu obiectivele sociale sunt obiectivele fundamentale ale politicii UE. Misiunea UE este crearea unei pieţe "interne" şi îndeplinirea obiectivelor legate: de protecția muncii, progresul social, nivelul ridicat de protecţie a mediului, lupta împotriva discriminării, justiţia socială, protecţia copiilor, etc.
Tratat de reformă modifică Tratatul privind Uniunea Europeană în ceea ce priveşte următoarele instituţii ale Uniunii:
Parlamentul European
Tratatul conferă Parlamentului European, singura instituţie a UE aleasă de cetăţeni, puteri de codecizie reale, alături de statele membre, în numeroase domenii precum agricultura, pescuitul, problemele referitoare la poliţie şi justiţie. Influenţa Parlamentului European asupra alegerii viitorilor preşedinţi ai Comisiei va fi mai mare se va aplica pentru politică externă, fiscalitate, politică socială sau revizuirea tratatelor.
Va fi aplicat un nou sistem de distribuire a mandatelor în Parlament. Număr de deputați va fi limitat la 750 + 1 (Președintele PE). Mandatele vor fi repartizate conform principiului "proporţionalităţii în descreștere": minim 6 reprezentanţi din partea unui statului, maxim - 96. Acest sistem va intra în vigoare în anul 2014.
Consiliul European
Tratatul presupune crearea unei funcţii de preşedinte al Consiliului European, desemnat pentru un mandat de doi ani şi jumătate şi reînnoibil o singură dată. Rotaţia semestrială va continua pentru preşedinta consiliilor de miniştri, cu excepţia celui al miniştrilor de Externe. Președintele va coordona activitatea Consiliului European şi va reprezenta Uniunea Europeană la nivel internaţional.
Consiliul de Miniştri (Consiliul UE)
Modificările tratatului se referă la noul sistem de vot cu majoritate calificată. Din 1 noiembrie 2014 va fi adoptată o decizie dacă va obţine sprijinul a 55 la sută din state (15 din 27) reprezentând 65 la sută din populaţia Uniunii Europene. Această modificare acordă mai multă putere de decizie ţărilor cu o populaţie mai numeroasă. Dar aplicarea acestui sistem a fost amânată pentru 2014, chiar 2017, în urma unui compromis cu Polonia. Blocarea unei decizii va fi posibilă la dorința unui grup minoritar din 4 membri ai Consiliului.
Comisia Europeană
Până în 2014, din Comisie vor face parte câte un reprezentant din fiecare stat membru, inclusiv și Înaltul Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună. Din noiembrie 2014, Comisia va reprezenta 2/3 din numărul funcționari din state membre UE. Membrii Comisiei vor fi aleși pe bază de rotaţie între statele membre. Președintele Comisiei Europene va fi ales de Parlamentul European, pe baza unei propuneri a Consiliului European, care va trebui să ia în considerare rezultatele alegerilor europene.
Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă și Securitate Comună
Consiliul European, la consultarea Preşedintelui Comisiei Europene, cu o majoritatea calificată va numi Înaltul reprezentant al Uniunii pentru politică externă şi securitate comună. El va fi şeful Consiliului de Relaţii Externe. Înaltul reprezentant îşi va cumula funcţiile cu cele ale vicepreşedintelui Comisiei Europene. Îşi va consolida atribuţiile şi va beneficia de un serviciu diplomatic real.
Guvernele naţionale
UE are competenţă exclusivă în materie de definire a politicii comunitare, politica externă şi de securitate, identifică acţiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acţiunilor întreprinse de către statele membre. Parlamentelor naționale le vor reveni mai multă putere; acestea vor avea la dispoziție opt săptămâni pentru a semnala faptul că UE își depășește autoritatea într-o propunere de lege europeană.
Procesul de luare a deciziilor
Noul tratat prevede un proces decizional eficient: votul cu majoritate calificată din Consiliu va fi extins la noi domenii politice, astfel încât procesul decizional să se desfăşoare mai rapid şi mai eficient. Începând din 2014, calcularea majorităţii calificate se va baza pe sistemul dublei majorităţi, a statelor membre şi a populaţiei, reflectând astfel dubla legitimitate a Uniunii. Dubla majoritate se obţine atunci când o decizie este luată prin votul a 55% din statele membre, reprezentând cel puţin 65% din populaţia Uniunii.
Regula unanimităţii se va aplica pentru politică externă, fiscalitate, politică socială sau revizuirea tratatelor. Statele ca Marea Britanie şi Irlanda au obţinut permisiunea de a aplica deciziile din aceste domenii atunci consideră necesar, dar nu vor putea împiedica celelalte ţări.
Politică de Apărare
Tratatul de reformă, prevede responsabilitatea obligatorie colectivă a statelor membre. În cazul în care un statul este supus unui atac sau agresiuni, celorlalte state le revine obligația de a-i acorda"ajutor şi sprijin", prin toate căile posibile.
Inițiativa populară
Cetăţenii UE au dreptul la inițiative, adresate Parlamentului European sau Consiliului în vederea adoptării sau modificării unor legi. Aceasta iniţiativă trebuie însă să fie susținută de un milion de cetăţeni europeni. Comisia îşi va rezerva dreptul de satisface sau nu această cerere.
Procesul de ratificare a Tratatului de la Lisabona:
2007: Ungaria - 18 decembrie.
2008: Slovenia - 29 ianuarie, Malta - 29 ianuarie, România – 6 februarie, Franţa – 7 Februarie, Bulgaria – 21 martie, Slovacia – 10 aprilie, Danemarca - 24 aprilie, Austria – 28 aprilie, Letonia și Lituania – 8 Mai, Portugalia – 9 Mai, Luxemburg - 29 mai, Finlanda și Estonia - 11 iunie, Grecia – 12 iunie, Spania – 26 iunie, Cipru - 3 iulie, Ţările de Jos – 8 iulie, Belgia – 11 iulie, Marea Britanie - 17 iulie, Italia - 23 Iulie, Suedia – 21 Noiembrie.
2009: Germania – 25 Septembrie. Procesul de ratificare a Tratatului de la Lisabona a fost întârziat de către 3 ţări europene - Polonia – 10 octombrie , Irlanda - 15 octombrie, Republica Cehă (3 noiembrie).
Președinția suedeză a UE urmează să convoace un summit extraordinar al Uniunii, unde să fie luate deciziile privind noile funcții create de Tratat. Experții europeni susțin că acesta va avea loc, cel mai probabil, pe 13-14 noiembrie curent.