Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor? Ceea ce oamenii rostesc diferă adesea foarte mult de ceea ce ei simt sau gândesc. Experții în domeniul comunicării non-verbale susțin că există profesii care cer perfecţionarea gesturilor trupului. Astfel, avocaţii, actorii, prezentatorii TV, urmaţi de angajaţii din companiile de publicitate şi de ofiţerii de credite din cadrul băncilor etc., susține psihologul B-M. Amalancei, își rafinează gesturile prin exersare, pe termen lung, gesturile care dau impresia că spun adevărul și renunţă la acelea care demască anxietatea, minciuna. De exemplu, dilatarea şi contracţia pupilei, contracţia muşchiului facial, transpiraţia frunţii, clipitul grăbit al pleoapelor, etc.
Atât politicienii, cât și „actorii” spoturilor publicitare, sunt specializați în falsificarea limbajului trupului, apelând la acesta pentru a-i face pe alegători şi, respectiv, pe receptorii mesajelor publicitare, să creadă afirmaţiile lor. „Efectele comportamentelor mincinoase ale politicienilor se văd atunci când sunt nevoiţi să-şi cumpere voturile pentru că nu-i mai crede nimeni“, explică politologul C. Pârvulescu. Atunci când minciuna nu le mai este suficientă, politicienii recurg la cumpărarea voturilor, conchide el.
Categoria de persoane perspicace, cu spirit de intuiție sunt acelea care percep şi decodifică minciuna prin mişcările şi gesturile interlocutorilor care pot fi în neconcordanţă cu mesajul transmis.
Psihologii susțin că la nivel interpersonal apelăm la minciună atunci când nu vrem ca cei din jur să-şi creeze o imagine proastă despre noi. „În spatele minciunilor se află adesea complexe de inferioritate. Fără a creiona lucrurile altfel, unii oameni ar simţi că nu sunt la acelaşi nivel cu cei din jur. De aici şi tendinţa de a ne lăuda cu ce avem prin casă, prin maşină sau prin cont“, explică psihologul L. Rusti.
„Limbajul” minciunii
Persoanele care nu mint în mod frecvent se trădează adesea printr-o serie de gesturi. Specialiştii în ştiinţele comportamentale au descoperit că dintr-o situaţie de comunicare, numai 7% din mesaj se transmite cu ajutorul cuvintelor, 38% ajunge să fie descifrat cu ajutorul tonalităţii şi a timbrului pe care-l folosim, iar restul de 55% constă în ceea ce transmitem pe cale non-verbală.
Specialiştii în comportamentul uman arată ca prim indiciu incriminator frecatul la nas, mai precis la baza acestuia, unde se află epicentrul minciunii. Mai mult, psihologii mai arată că atingerea urechilor sau aşezarea palmelor în jos pot fi indicii pentru a descoperi o minciună.
O autoritate în domeniul comunicării non-verbale, Ph. Turchet, susţine că persoanele care mint îşi poziţionează capul într-un fel anume. Astfel, atunci când cineva încearcă să spună o minciună sfruntată, capul acesteia se înclină spre dreapta, iar privirea i se aţinteşte în sus. Şi asta pentru că emisfera dreaptă este recunoscută ca responsabilă pentru stimularea imaginaţiei. Atunci când privirea ei este direcţionată înspre dreapta - jos înseamnă că se chinuie să „ambaleze“ un adevăr, folosindu-se de unele cunoştiinţe pe care le are deja. Dimpotrivă, atunci când interlocutorul îşi înclină capul înspre stânga este semn că apelează la raţiune, la ceea ce ştie cu exactitate.
Astfel, nonconcordanța gesturilor cu înțelesul cuvintelor trădează minciuna:
- interpunerea unui obiect între interlocutori: ceașcă de cafea, un obiect cu care se joacă nervos etc.
- pentru a nu fi prinși cu minciuna persoanele în culpă apelează la umor sau încercă să mintă folosindu-se de glume;
- adaugă multe detalii pentru a fi cât mai convingător în cele spuse.
- abordează un ton al comunicării cu puține fluctuații de intonare pentru a părea convingător;
- încearcă să pară mai apropiat, te cuprinde, te bate pe umăr etc.
Dacă înveți să citeşti şi să interpretezi motivele şi acţiunile altor oameni, acest instrument extrem de valoros te va ajuta în egală măsură să descoperi indicatorii minciunii la specialiștii în falsificarea limbajului trupului și efectele pe care acestea le pot avea asupra ta.
Această tematică va fi abordată și în una din următoarele materiale din rubrica Tehnologii Politice.
Bibliografie:
P. Collett «Cartea gesturilor. Cum putem citi gândurile oamenilor din acţiunile lor»
B-M. Amalancei «Finalitatea comunicării publicitare: minciună, trădare, manipulare, seducție?»

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE