Vestea că înalţii oaspeţi ai Summit-ului CSI de la Chişinău au plecat acasă pe ne-pus în masă, ignorând banchetul pregătit în cramele de la Cricova, a trecut în presă ca un fapt divers şi atribuit categoriei mondenităţilor, scrie Valeriu Saharneanu, în pagina de internet de la Vocea Basarabiei.
Preşedinţii şi premierii din cele 11 ţări s-au grăbit să părăsească Chişinăul arătându-se preocupaţi de treburi casnice mult mai importante şi pe care, barem, au fost nevoiţi să le amâne intempestiv. Gestul oaspeţilor poate avea alte multe scuze şi explicaţii, cea mai onorabilă şi mai aducătoare de dividente politice ar fi aceea, că unor bravi şi responsabili politicieni nu le stă bine să petreacă în ospăţuri pe timp de criză, când toate popoarele îşi strâng cureaua şi calculează din ce să mai economisească pentru a face faţă austerităţii. Mai ales că toată cheltuiala pentru organizarea chefului a revenit unei ţări sărăntoace, precum este Republica Moldova la acest final de guvernare comunistă.
O fi având, nu zic, înalţii oaspeţi agende tixite cu diverse evenimente la care au trebuit să participe în acea zi, o fi fost unii obligaţi de situaţii să îşi recroiască planurile şi programele. Toate variantele sunt credibile şi plauzibile în cazurile când unii dintre oaspeţi sunt nevoiţi să plece mai devreme de la întâlniri de asemenea rang, presaţi de evenimente şi de situaţii. Pleacă unii, dar nu toţi odată, cum au plecat vineri de la Chişinău distinsele feţe CSI-ste, parcă rupând-o din loc toate.
Or, altădată, anume bancheturile erau sâmburele şi esenţa reuniunilor anuale ale liderilor statelor din Comunitate. Ce s-a întâmplat de data aceasta? Ce strechie a dat în ei de nu au mai catadixit să schimbe două vorbe înde ei în ambianţa de poveste a vestitei crame moldoveneşti, gustând plăcinte cu bostan şi bând din dulcea licoare a podgoriilor moldave? Nu le mai plac plăcintele noastre sau poate li s-a acrit de vinul nostru? Nici una, nici alta. Actualilor lideri ai Comunităţii Statelor Independente, pur şi simplu, li s-a acrit unul de altul.
Aşa că la Chişinău banchetul anual al Summit-ului CSI a eşuat nu pentru că liderii ţărilor-membre au fost extrem de solicitaţi în activităţi domestice. La Chişinău e ieşit la suprafaţă marea discrepanţă de interese care fisurează implacabil mastodonta construcţie CSI-stă. Fisura se va accentua pe măsură ce procesele de democratizare vor cuprinde inevitabil şi alte foste republici sovietice, aşa cum se afirmă ele astăzi în Republica Moldova şi în Ucraina.