O anchetă efectuată de Comitetul Catolic împotriva Foamei şi pentru Dezvoltare (CCFD) arată că zeci de şefi de stat au acumulat pe căi ilicite averi fabuloase. Niciun continent nu este ocolit de corupţie, se menţionează în document, care enumeră circa 30 de preşedinţi ale căror bunuri ilegal dobândite se află în paradisuri fiscale.
Raportul CCFD dat publicităţii recent oferă amănunte despre averile uriaşe făcute de şefii unora dintre cele mai sărace state ale lumii.
Intitulat „Cine profită de crime şi beneficiază de bunuri ilegal obţinute?“, documentul susţine, ca primă concluzie, că niciun continent nu a scăpat de flagelul corupţiei. Apoi se precizează că, în ultimele decenii, „între 105 şi 180 de miliarde de dolari (75-130 de miliarde de euro) au fost acumulate de circa 30 de dictatori africani, americani, asiatici şi europeni.
În fruntea acestui clasament figurează în primul rând şefi de stat care nu mai trăiesc, cum ar fi Saddam Hussein (care ar fi deturnat în jur de 27 de miliarde de euro), şahul Iranului, Mohammed Reza Pahlavi (25,2 miliarde de euro), ori indonezianul Mohamed Suharto (12,6 miliarde de euro). În schimb, alţi lideri citaţi de raport ca posesori de averi impresionante acumulate prin mijloace ilegale sunt încă la putere.
La loc de cinste se află preşedintele Angolei, Eduardo Dos Santos, bănuit că a deturnat în jur de trei miliarde de euro din trezoreria statului, mai ales prin comisioane aplicate vânzărilor de petrol. În Guineea Ecuatorială, 80% din venitul naţional s-ar afla în mâna oligarhilor conduşi de Teodoro Obiang Nguema.
Din acest „palmares al ruşinii“ menţionat în raport face parte şi Paul Biya, care conduce Camerunul din 1982.
Familia Biya ar deţine în Franţa şi în Germania mai multe castele şi numeroase întreprinderi în domeniile lemnului şi exploatării miniere.
Băncile şi paradisurile fiscale aflate mai ales în state cu un nivel de trai foarte ridicat joacă un rol de bază în organizarea bunurilor obţinute de către diverşi preşedinţi pe căi necurate.
În conturi din Elveţia, Luxemburg, Insulele Cayman, dar şi Franţa, se află produsele deturnărilor din fondurile publice, deşi autorităţile franceze îşi afişează importantul dispozitiv legislativ împotriva spălării banilor.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE