“A fi supus numai lui Dumnezeu - nu poate exista o libertate mai absolută decât aceasta” (Vladimir Ghika - “Gânduri pentru zilele care vin” )
Călugărul şi scriitorul român, Vladimir Ghika, victimă a închisorilor comuniste, a fost declarat sfânt prin unul dintre primele decrete semnate de Papa Francisc I. Urmează ceremonia de beatificare.
S-a născut la 25 dec. 1873, la Constantinopol, unde se afla tatăl său, Ion Ghika, în calitate de ministru plenipotenţiar. Bunicul patern al Monseniorului Ghika, Grigore Ghika X, a fost domnitorul Moldovei între 1849-1856 şi s-a numărat printre cei care au pregătit Unirea Principatelor.
Prinț, diplomat, literat, om de caritate, teolog, a fost licenţiat în filozofie scolastică. A participat la serviciile sanitare în războiul balcanic din 1913, dedicându-se fără frică şi istov îngrijirii bolnavilor de holeră la Zimnicea. În anii primului război mondial s-a antrenat în diverse misiuni diplomatice, s-a ocupat de victimele cutremurului de la Avezzano, de tuberculoșii din ospiciul din Roma, de răniții de război.
Este sfințit preot la Paris în ziua de 7 aprilie 1923. Papa i-a acordat privilegiul de a celebra în cele două rituri: latin şi bizantin.
A cutreierat  aproape toate continentele de-a lungul şi de-a latul lor, ajutându-i pe cei sărmani. Proiectee sale  caritabile le-a desfășurat în Japonia, Congo, Franţa, Australia,  Irlanda, Argentina. S-a manifestat ca  misionar, călugăr şi filantrop la   Bucureşti, Cartagina, Dublin, Roma, Paris, Tokyo, Sidney,  Buenos Aires.
În România a deschis primul dispensar gratuit Bethleem Mariae la Bucureşti. A pus bazele marelui spital şi sanatoriu Sf. Vincenţiu de Paul, fondând astfel cea dintâi instituţie curativă gratuită din ţară.
După război, odată cu înăsprirea regimului comunist, regele Mihai s-a oferit să-i dea o mână de ajutor pentru a-l scoate din ţară. Vladimir Ghika refuză să se refugieze.  „Dacă Dumnezeu mă vrea aici, aici rămân…”zice el. 
În 1949, la îndemnul comisarilor sovietici, sunt  desfiinţate ordinele călugăreşti, spitaliceşti şi de învăţământ. Bunurile Congregaţiei Saint Vincent de Paul, unde se stabilise preotul,  au fost naţionalizate şi trecute în patrimoniul statului.
Cu toate că  i s-a interzis să mai oficieze Liturgii, Monseniorul   Ghika continuă să-şi facă datoria creştinească. Nu înceteză să  slujească altarul, să îndrume tineretul, să ajute bolnavii şi muribunzii.
A fost arestat de autorităţile comuniste la 18 noiembrie 1952 sub acuzația de „înaltă trădare” și   dus la Uranus, o diabolică puşcărie a Securităţii.Chiar de la primele interogatorii este pălmuit şi tratat cu brutalitate, trecut prin şocuri electrice. Este judecat de Tribunalul Militar din Bucureşt.
După proces a fost   întemnițat la Jilava, unde continuă să fie maltratat crunt, fiind bătut adesea până la sânge. La 16 mai 1954 trece la cele veșnice în urma tratamentului bestial la care a fost supus.
Vladimir Ghika este primul sfânt al închisorilor comuniste din România care urmează să fie beatificat oficial. Acest  mare şi drept lucru îl face Biserica Catalocă. Aşteptăm să-şi spună cuvântul şi Biserica Ortodoxă Română în privinţa martirilor creştini ucişi în perioada postbelică de regimul totalitar.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE