De mai bine de un an şi jumătate R. Moldova este teatrul unor alegeri permanente: alegerile parlamentare generale din 5 aprilie 2009, alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, referendumul constituţional din 5 septembrie privind modificarea art. 78 şi acum alegeri anticipate parlamentare din 28 noiembrie.
Toate acestea se ţin lanţ după ce PCRM a guvernat timp de opt ani ţara. Cum a guvernat-o? Ei.., asta este un alt subiect. Principala vinovată găsită de către toată suflarea politică şi politologică de la Chişinău, este Măria Sa Constituţia, care este aşa cum este sau mai bine zis este aşa cum suntem, nu noi cei ce votăm ci noi cei ce îi instalăm pe ei în fotoliile din Parlamentul R. Moldova.
În contextul alegerilor parlamentare şi al „mâncărimii” politice dintre partidele şi partiduţele mici care apar înainte şi dispar după alegeri (cităm iarăţi suflarea politică şi politologică), nu putem omite sloganele concurenţilor electorali şi declaraţiile acestora gata de luptă, luptă care ţine încordată atât clasa politică împreună cu adepţii lor cât şi societatea moldovenească atât din ţară cât şi din afara ei.
Partidul Liberal condus de actualul preşedinte interimar Mihai Ghimpu, care este unul dintre fondatorii Frontului Popular, ce luptă pentru identitatea naţională. Mihai Ghimpu a declarat în nenumărate rânduri că a luptat în permanenţă contra comuniştilor, în acţiunile PL se vede o luptă continuă cu ceea ce numesc ei ,,Ciuma Roşie”. Drept exemplu inaugurarea în faţa Uniunii Scriitorilor din Moldova a monumentului scriitorilor care au avut de suferit pe urma regimului totalitar comunist din Basarabia. Mai mult ca atât preşedintele PL a menţionat că partidul pe care îl conduce şi-a asumat responsabiltatea ca să edifice în fiecare localitate câte un monument în memoria celor care au avut de suferit pe urma regimului comunist între anii 1940 şi 1989.
Partdiul de opoziţie din actual legislativ, PCRM de la începutul guvernării a luptat când mai dosit când deschis contra românilor, sau aşa cum spuneau ei, pentru statalitatea Moldovenească. La alegerile parlamentare din 2010 aceştia vin cu sloganul ,,Moldova alege victoria”, la referendumul din 5 septembrie acesată formaţiune a chemat oamenii să boicoteze referendumul deoarece acesta ar fi fost defapt un referendum pentru ca R. Moldova se va uni cu România. Amintesc că referendumul se referea la modificarea art. 78 din Constituţia R. Moldova care prevede că alegerea preşedintelui se face de către parlament cu votul a 2/3 din cei 101 deputaţi.
PDM, al doilea an consecutiv vine cu slogane pacificatoare, cu slogane de stopare a războiului. La 29 iulie 2009, noul preşedinte al partidului, ex preşedintele Parlamentului şi ex deputatul comunist, Marian Lupu, spunea că ,,Războiul politic trebuie oprit”, la doar un an şi ceva diferenţă aceeaţi formaţiune politică vine şi spune că trebuie de „construit o Moldovă Unită”. PDM-ul încearcă să fie mediatorul între polurile politice, de dreapta reprezentate de PLDM, PL, AMN, forţe parlamentare, şi MAE, PNL, PPCD, PC, şi alte forţe extra parlamentare şi cel de stânga cu PCRM în frunte o forţă parlamentară şi PSD, Moldova Unită, forţe extraparlamentare. Liderul formaţiunii spune în nenumărate rânduri că fără PDM nu va fi posibilă nici o coaliţie de guvernare. Schemă logică într-un meci cel mai mult are de câştigat arbitru, ca să nu mai revenim la proverbul că unde doi se bat, al treilea câştigă.
Partidul „Moldova Unită” s-a lansat în campania electorală din 28 noiembrie cu sloganul ,,Noi vom face ordine în ţară”. În general de la înregistrarea sa în anul 2006 Moldova Unită nu a prea apărut în vizorul opiniei publice decât accidental cu ocazia alegerilor. Lucrurile s-au schimbat după ce un grup de 5 deputaţi în frunte cu Vladimir Ţurcan şi Victor Steaniuc, din partea PCRM au părăsit formaţiunea dată. La congresul extraordinar din februarie 2010, Vladimir Ţurcan a fost ales preşedinte.
Cu mafia din R. Moldova luptă Partidul pentru Neam şi Ţară, cap de listă fiind fostul consilier prezidenţial Sergiu Mocanu, care de la începutul verii 2010 a tot convocat conferinţe de presă în care a prezentat martori şi scheme conform cărora omul de afaceri, Vlad Plahotniuc ar fi creat o reţea mafiotă prin toate structurile statului şi instituţiile media din Moldova. Lui Mocanu i s-au alăturat şi foştii parteneri de afaceri a lui Vlad Plahotniuc, fraţii Viorel şi Victor Ţopa dar şi vice ministrul justiţiei şi fost deputat AMN, Gheorghe Susarenco.
O altă formaţiune care a importat o persoană mai cunoscută este şi Partidul Umanist, care s-a lansat în cursa electorală după ce şefia partidului a fost preluată de fost ministru al apărării şi director a SIS, Valeriu Pasat. Liderul umanist a început o campanie de colectare a semnăturilor pentru a iniţia referendum pentru predarea Bazelor ortodoxiei în şcoală. Referendum cotestat de mai multe ONG-uri, şi a fost interzis de către instanţa de judecată. Sloganul cu care vin umaniştii în campanie este ,,Credinţă neamului de bună credinţă”, adică luptă pentru credinţa creştin ortodoxă a neamului moldovenesc.
PNL condus de Vitalia Pavlicenco, luptă pentru o unire a R. Moldova cu România. În toată activitatea s-a PNL a militat pentru unire deoarece aceasta ar fi cea mai scurtă cale de a asigura o prosperare economică a Republicii Moldova şi de a putea asigura securitatea militară deoarece România este membră a NATO.
Mişcarea Social Politică ,,Ravnopravie” condusă de consilierul municipal din cadrul Consiliului Municipal Chişinău, Valerii Climenco supra numit de presa de la Chişinău drept un Jirinovschi al Moldovei, a declarat în mai multe rânduri că luptă pentru reprezentarea minorităţilor naţionale în Parlament şi pentru ca limba rusă să poată deţine un statut oficial de a doua limbă de stat.
,,Luptăm pentru Moldova” este sloganul Mişcării Acţiunea Europeană, formaţiune politică ce a recurs şi ea la importul de lideri precum şi de membri după scandalul de putere din cadrul Alianţei Moldova Noastră când prim-vicepreşedintele formaţiunii, Veaceslav Untilă a părăsit AMN-ul împreună cu Iurie Colesnic. La următorul congres fostul AMN-ist Veaceslav Untilă a fost ales preşedintele MAE iar Anatol Petrencu fostul şef al formaţiunii a devenit prim-vicepreşedinte.
Toate aceste formaţiuni politice au declarat că luptă pentru ceva, toţi luptă cu cineva n-am auzit însă ca cineva să lupte pentru cineva, acel cineva pe care ei şi-l amintesc în ajun de fiecare alegeri, adică noi cei care prin votul nostru îi investim cu putere constituţională.
După 28 noiembrie, ar trebui să nu mai avem comunism, să nu mai planeze asupra R. Moldova pericolul unirii cu România. Sărăcia va fi dată uitării la fel ca şi mafia care mănâncă banişorii publici că vorba ceea cea mai bună afacere cu statu se face. Regula şi ordinea va domni prin toată ţărişoara, iar lumea va fi foarte cum se cade cu o speranţă şi credinţă în Dumnezeu. Dar cel mai important ce ar trebui să se întâmple după alegeri va fi ca Moldova să fie unită iar războiul politic se va opri... Se va opri?... Poate se va opri, dar se poate să nu se oprească, că doar e stat democratic iar Karl Marx spunea că statul există unde există şi lupta de clasă.
Noi rămâne să analizăm care dintre toţi aceşti luptători şi războinici ne plac mai tare aceluia să-i acordăm încrederea şi să-l investim cu putere. În rest ţine de măria sa legiuitorul cum, cu cine şi ce războaie va duce mai departe.