Ceea ce s-a dorit a fi un război-fulger, de doar şapte zile, a fost un conflict de lungă durată, cu peste 4.000 de morţi în rândul soldaţilor americani şi zeci de mii de victime în rândul irakienilor, cu peste 2 milioane de refugiaţi şi oraşe distruse.
O confruntare care a marcat un punct de cotitură în strategia militară modernă, fiind desfăşurate simultan toate forţele: terestre, aeriene şi navale. Peste 250.000 de soldaţi, o mie de tancuri, 800 de avioane, o sută de nave şi arme de ultimă generaţie. Toate acestea pentru a îndepărta de la putere regimului lui Saddam Hussein.
După 2003, au urmat însă ani grei pentru forţele coaliţiei, dar şi pentru populaţia irakiană, în care rebelii au recurs la atentate sângeroase împotriva conaţionalilor, au răpit şi decapitat străini aflaţi în Irak şi au dat foc conductelor petroliere.
Luptele de gherilă, care au dat o grea lovitură forţelor americane, nu erau în planul strategilor atunci când s-a dat ordinul de bombardare a Irakului. Chiar şi secretarul american al apărării, Robert Gates, afirmă acum că administraţia Bush, căreia i s-a alăturat în 2006, a comis o mare eroare când a apreciat că acest război va fi de scurtă durată
Războiul început de George W. Bush este încheiat de Barack Obama prin retragerea soldaţilor americani. Misiunile de luptă vor lua sfârşit până la 31 august 2010, dar în Irak vor rămâne aproape 50.000 de militari pentru instruirea forţelor de securitate locale, urmând ca până în 2011 toţi militarii americani să părăsească această “babilonie”.