Considerat a fi unul din cele 50 de evenimente care au schimbat istoria rock`n`roll-ului, Woodstock a fost mai mult decât un festival de muzică. Cei care au luat parte la spectacolele desfăşurate în aer liber între 15 şi 18 august 1969 la Bethel aveau pe buze cuvintele: pace, libertate, respect.
Evenimentul a reunit pe scenă 32 dintre cei mai renumiţi artişti ai anilor `60. Aproape o jumătate de milion de hipioţi au avut la dispoziţie un teren de 240 hectare la sud-vest de Woodstock. "Desigur, a fost o dovadă de naivitate din partea organizatorilor să adune la un loc 500.000 de oameni fără să dispună de o infrastructură adecvată. De altfel, acesta a fost şi motivul pentru care festivalul a trebuit să se desfăşoare în aer liber, pentru a evita panica şi actele de violenţă", afirmă Uwe Husslein - organizator al unei expoziţii cu tema Woodstock la muzeul oraşului Attendorn.
Deşi a anunţat că nu va cânta la Woodstock pentru că i s-a îmbolnăvit copilul, în realitate, Bob Dylan nu a fost prezent pentru că hipioţii care se perindau toată ziua prin faţa casei lui îl scoteau din sărite, iar festivalul nici nu promitea să aducă cine ştie ce câştiguri financiare. Din acelaşi motiv, la Woodstock, nu au cântat nici trupele The Beatles şi Led Zeppelin. Pentru că nu şi-a putut aduce colegii pe scena festivalului, John Lennon s-a oferit să cânte alături de trupa Plastic Ono, dar organizatorii l-au refuzat. Concertul celor de la The Doors a fost anulat în ultima clipă.
În schimb, cel mai bine plătiţi artişti rock ai vremii, Jimi Hendrix şi The Who, au onorat invitaţia organizatorilor. Alături de ei, la Woodstock, au mai fost prezenţi, printre alţii, Joan Baez, Janis Joplin, Creedence Clearwater Revival, Joe Cocker, Ten Years After şi Santana. "În ziua de azi e greu de imaginat, dar Santana a fost cel mai prost plătit artist de la festival. De fapt, trupa lui Santana a fost chemată să cânte în deschiderea formaţiei Grateful Dead, prestaţie pentru care a încasat numai 600 de dolari!", povesteşte Uwe Husslein.
Cele patru zile de festival au stat sub semnul sintagmei "sex, drogs & rock`n`roll", iar publicul s-a "subordonat" cu plăcere sloganului "Make love, not war". "Cu siguranţă că acea perioadă nu a fost numai party şi lipsă totală a grijilor. 1969 a fost un an al tensiunilor politice şi al confruntărilor cu grupări radicale care voiau să se folosească de festival pentru împlinirea propriilor scopuri", adaugă Uwe Husslein.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE