Mai pot fi deschide secţii de votare în afara misiunilor diplomatice?

Problema deschiderii secţiilor de votare suplimentare peste hotarele ţării nu este problema Comisiei Electorale Centrale (CEC), ci a Guvernului. Dar nici Guvernul, chiar dacă ar reuşi să încheie acorduri cu autorităţile statelor unde se află un număr mare de cetăţeni moldoveni, nu mai poate face nimic în situaţia în care articolul 29(5) afirmă foarte rigid că «În cazul alegerilor parlamentare şi referendumului republican, pe lîngă misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova se organizează cîte o secţie de votare pentru colaboratorii acestor reprezentanţe şi membrii familiilor lor, precum şi pentru cetăţenii Republicii Moldova aflaţi în ţările respective, indiferent de numărul acestora».

De aceea, pentru deschiderea secţiilor de votare în afara misiunilor diplomatice este nevoie de modificarea legislaţiei. E necesară şi modificarea bugetului CEC, deşi nu e problema în bani, ci în alocarea lor la timp, Guvernul putînd utiliza resursele «Fondului de rezervă». Este inimaginabil de presupus că Parlamentul şi Guvernul se vor întruni pentru a examina această chestiune. Însă problemele nu se termină aici, procedurile votării peste hotare, în afara misiunilor diplomatice, sînt foarte complicate, necesitînd o pregătire minuţioasă cu mult înainte de începerea campaniei electorale. Aceste probleme pot fi soluţionate doar în condiţiile unei încrederi reciproce între guvernare şi opoziţie pe un şir de subiecte:

    * cum vor fi numite candidaturile funcţionarilor electorali în secţiile speciale;

    * cine şi cînd îi va instrui;

    * cîte buletine de vot ar urma să fie transferate în secţiile respective, în baza căror criterii, deoarece gastarbeiterii nu se înregistrează în masă la misiunile diplomatice ale Republici Moldova. Doar articolul 49(3) «Buletinele de vot tipărite se păstrează la consiliul electoral de circumscripţie şi se remit, în ajunul alegerilor, biroului electoral al secţiei de votare în baza unui act de predare. Birourilor electorale ale secţiilor de votare constituite în afara Republicii Moldova, Comisia Electorală Centrală le expediază buletinele de vot cu cel puţin 3 zile înainte de ziua alegerilor, reieşind din numărul de alegători înscrişi în listele electorale actualizate, cu un supliment de cel mult 5 la sută»;

    * cum vor fi soluţionate eventualele litigii;

    * cine va asigura securitatea secţiilor de votare, ştiindu-se că autorităţile sînt în căutarea imigranţilor ilegali aflaţi pe teritoriile lor, dar că şi grupări naţionaliste, interesate de expulzarea imigranţilor, sînt în căutarea acestora;

    * cum şi în ce termene să transportă materialele electorale la Chişinău etc.

Toate aceste probleme sînt rezolvabile, însă ele necesită proceduri foarte clare şi verificabile pentru a evita conflictele ulterioare. Pentru elaborarea lor şi coordonarea cu principalele forţe politice nu mai există destul timp. Această formulă conţine, de fapt, esenţa răspunsului la întrebarea de ce votul cetăţenilor moldoveni aflaţi peste hotare nu poate fi exercitat în secţii din afara misiunilor diplomatice, precum şi de ce Republica Moldova nu practică votul prin corespondenţă. Vorba e că la adoptarea Codului electoral în noiembrie 1997 accentul s-a pus pe securizarea procedurilor de tipărire şi distribuire a buletinelor de vot. De aceea, tipărirea buletinelor de vot cu mult înaintea zilei votării şi trimiterea lor la adresa solicitanţilor votării prin poştă este o problemă mai mult decît delicată. Apoi, votare prin poştă se recomandă doar statelor în care cetăţenii au încredere în poştă. Încrederea în poşta din Republica Moldova, unde au existat multiple cazuri de deschidere neautorizată a corespondenţei, este o problemă la care se adaugă cea a încrederii în poşta altor state. Să nu uităm de speculaţiile referitoare la scrutinul parlamentar din 2005, precum că autorităţile unor state din CSI ar fi avut interesul de a influenţa rezultatele alegerilor din Republica Moldova.

În sfîrşit, perspectivele votării prin internet pentru moldovenii de peste hotare este foarte îndepărtată tot din cauza neîncrederii reciproce dintre guvernare şi opoziţie. De exemplu, numai alcătuirea registrului electronic al alegătorilor a provocat aversiunea unor partide de opoziţie influente. Ce să mai vorbim despre încrederea în soft-urile pentru votarea electronică dacă partidele, deopotrivă cele aflate la guvernare şi în opoziţie, flutură cu exemplul blocării calculatoarelor la alegerile municipale din 1999, ca o mare fraudă electorală, cînd procesele verbale din cele aproximativ 300 de secţii de votare erau la dispoziţia tuturor pentru a face verificările de rigoare. În sfîrşit, votul prin internet va putea fi accesibil atunci cînd cetăţenii moldoveni for înţelege procedurile şi ceea ce înseamnă «semnătura electronică». Probabil va trece nu un singur ciclu electoral pînă la acel moment.

De aceea, problema votului peste hotare va fi actuală şi la următoarele alegeri parlamentare din 2013. Este important de menţionat acest lucru fiindcă prezenta discuţie la această temă produce efectul «deja vu». Exact aceste probleme se discutau şi în preajma alegerilor parlamentare din 2005. Totuşi, lucrurile nu s-au mişcat din loc cîtuşi de puţin. Toate argumentele invocate acum patru ani sînt reiterate în acest articol aproape fără schimbare. Doar exemplele experienţei internaţionale sînt înnoite.

politik

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE

Postări asemănatoare

Scandal la prezidențiale – George Simion acuză Chișinăul de fraudarea...

Serviciul de Informații și Securitate are un nou șef adjunct...

Turul doi al alegerilor prezidențiale din România – A început...

Președintele Sandu participă la Summitul Comunității Politice Europene din Tirana,...

Slusari indignat de tăcerea ministerului Energiei în problema viitoarelor achiziții...

Sindicatele solicită majorarea salariilor pentru direcțiile locale de învățământ –...