Frecvenţa calamităţilor naturale, cum ar fi cele legate de condiţiile meteo dificile, par să crească, iar globalizarea a sporit impactul lor, susţine Chatham House.
Evenimente din 2010, cum ar fi norul de cenuşă vulcanică, fenomen ce a perturbat traficul aerian în Europa, cutremurul urmat de tsunami în Japonia şi inundaţiile din Thailanda au arătat că sectoarele cheie şi afacerile pot fi afectate sever dacă întreruperea producţiei sau a transportului durează mai mult de o săptămână.
"O săptămână pare să reprezinte toleranţa maximă în timp util a economiei mondiale", se arată în raportul Chatham House. Acesta adaugă că, în prezent, economia mondială este fragilă, rămânând în special vulnerabilă la şocurile neaşteptate. Până la 30% din PIB-ul ţărilor dezvoltate ar putea fi ameninţat direct de crize, în special în sectorul turismului şi industriei.
Se estimează că, în 2003, epidemia de SARS (Sindromul Respirator Acut Sever) din Asia a costat mediul de afaceri 60 de miliarde de dolari sau aproximativ 2% din PIB-ul Asiei de Est. În martie anul trecut, după tsunami-ul şi criza nucleară din Japonia, producţia industrială mondială a scăzut cu 1,1% în luna următoare, conform Băncii Mondiale. Norul de cenuşă vulcanică din 2010 ar putea costa UE 5-10 miliarde de euro, iar unele companii aeriene şi de turism au ajuns aproape de faliment.
În eventualitatea unor distrugeri de durată, unele afaceri şi-ar putea reduce investiţiile şi locurile de muncă sau chiar să se închidă, afectând creşterea economică a statelor.
În general, guvernele şi mediul de afaceri sunt slab pregătite pentru a răspunde în cazul unor evenimente cu impact ridicat, neprevăzute, şi ar putea fi dificil de coordonat transfrontalier.
Chatham House recomandă metode diverse de a îmbunătăţi răspunsurile din partea guvernelor şi mediului de afaceri în cazul evenimentelor extreme, acoperind zone cum ar fi comunicaţiile, transparenţa, asigurările, investiţiile, costul şi impactul analizelor.