Şoareci concepuţi pentru a produce un nivel dublu din acest hormon au trăit cu 30% mai mult decât media, potrivit rezultatelor unui studiu publicat de cercetătorii niponi în 2005.

În 2011, profesorul Dena Dubal a fost angajată la Universitatea California din San Francisco, unde a început să lucreze la mai multe studii privind efectele hormonului Klotho şi posibilitatea ca acesta să fie elementul cheie ce ar putea sta la baza descoperirii unor tratamente eficiente contra demenţei şi altor tulburări ale creierului provocate de îmbătrânire.Echipa de cercetători americani a dorit să afle dacă Klotho are efecte şi asupra capacităţilor cognitive şi de memorare în cazul şoarecilor, iar rezultatele au fost uimitoare. În cadrul unuia dintre studiile lor, aceştia au descoperit că un nivel mai mare de Klotho poate proteja şoarecii concepuţi cu simptome de Alzheimer de declinul cognitiv specific maladiei.

Pe de altă parte, profesorul Gwendalyn D. King se arată sceptică în ceea ce priveşte perspectiva unui medicament. Deşi nu contestă rezultatele tuturor acestor studii, aceasta este de părere că cercetătorii trebuie să analizeze efectele hormonului Klotho asupra celulelor individuale, mai ales în condiţiile în care, de exemplu, în studiul din 2017, hormonul administrat în abdomenul şoarecilor nu a ajuns la creier, ci, probabil, a antrenat o serie de reacţii în organism care nu au fost deocamdată explicate.

La rândul său, Eric Juengst este de părere că experimentele de editare genetică efectuate de Klogene ridică întrebări de etică, în condiţiile în care oamenii sunt mai tentaţi să fie de acord cu modificări de acest tip pentru a preveni o boală, dar nu şi pentru a stimula capacităţi cognitive.

Însă, dacă se va descoperi un tratament care să prevină demenţa, oamenii nu vor putea beneficia de acesta fără a accepta şi că poate stimula inteligenţa.

Pentru Dubal problema se pune în mod diferit, respectiv dacă nu ar fi incorect ca doar unor oameni să li se ofere beneficiile unui astfel de medicament care poate stimula capacităţile cognitive.

"De ce să nu fie disponibil pentru toată lumea?", a întrebat aceasta.

Însă, pentru Dubal, cel mai important lucru ar fi ca aceste probleme etice să nu blocheze cercetările asupra hormonului, în sensul de a dezvolta modalităţi de prevenire a maladiilor potenţial letale.

Până în 2050, 115 milioane de persoane vor fi diagnosticate cu Alzheimer. "Dacă putem face din asta un tratament eficient, atunci este lipsit de etică să nu o facem", a concluzionat aceasta.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE