Azi se împlinesc 91 de ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara Românească din 27 martie 1918. La această dată, la orele 5 p.m., Sfatul Ţării hotăra că Basarabia "de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România". Unirea Basarabiei cu România s-a făcut în condiţii deosebite de grele.

În sală au fost prezenți toți membrii cabinetului Republicii Moldovenești, Primul Ministru Român, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand, făuritorul României Mari. Sfatul Țării cuprindea: 103 moldoveni, 13 ucrainieni, 7 ruși, 6 evrei, 5 găgăuzi, 2 nemți, un polonez și un armean, în total - 138 membri. În urma rezultatului de la vot (86 pentru, 3 contra, 36 abțineri, 13 absenți) s-a declarat unirea Basarabiei cu țara mamă.

Basarabia a organizat şi ea, pe 6 şi 7 aprilie 1917, un congres general al cooperativelor săteşti care au cerut  printr-o moţiune autonomia administrativă. Pe 18 aprilie (stil vechi) la Odessa, 10.000 de soldaţi moldoveni au cerut autonomia politică pentru Basarabia şi dreptul de a se organiza în cohorte. Şi congresul preoţimii basarabene va cere pe 19 şi 20 aprilie la Chişinău alegerea unui mitropolit român, convocarea unei adunări naţionale şi constituirea unui "Înalt Sfat", cu atribuţii legislative şi executive.

Presa din Regatul României a salutat momentul cu adevărat istoric. "Neamul Românesc" scria: "Orice român se va bucura de această mare veste şi va dori din adâncul inimii ca lucrul început astfel să ajungă pe mâni bune care să asigure dăinuirea lui aşa cum o cere, de altfel, dreptul naţional". "Tribuna" jubila: "Rupte din trupul Patriei-Mamă, teritoriile româneşti revin după ani de suferinţă răzbunătoare şi de activă primenire naţională ca să întărească România şi să i se făurească viitor frumos". "Timpul", ziarul condus odinioară de Mihai Eminescu, era cel mai poetic: "Basarabia atâta vreme înstrăinată după atâtea zile grele de nevoie se reaşează alături de sora ei, Moldova, aducând României aşa de crud încercate balsamul unei întregiri pe care de un veac o visează cu nepotolită ardoare". 

S-a crezut, pentru totdeauna după ce, la 27 martie 1918, Sfatul Țării de la Chișinău, for reprezentativ al Basarabiei autonome, care adoptase, la 2 decembrie 1917, Declarația de constituire a Republicii Federative Moldovenești, a hotărât unirea cu Regatul României. Prin acest act, se revenea la Moldova seculară, a lui Ștefan cel Mare, la el adăugându-se hotărârea Consiliului Național Român din Bucovina, pentru unirea cu Țara-Mamă, la 15 noiembrie 1918. Peste numai două săptămâni, Adunarea Națională de la Alba Iulia, cu o sută de mii de participanți, consfințea, prin semnătura celor 1228 de "aleși", unirea Transilvaniei cu România: 1 decembrie 1918 devine ziua de naștere a României Mari, țara "dodoloată", cum avea să-i spună copilul Lucian Blaga, condusă de regele Ferdinand I "Intregitorul".

Actul istoric al unirii Basarabiei glăsuia "În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica democratică moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră, și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa România".

Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!

În dimineaţa acestei zile, mai multe personalităţi din R. Moldova vor depune flori la monumentele persoanelor care au făcut posibil actul Marii Uniri de la 1918. 

Video: JurnalTV

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE