Când vine vorba despre sărbătorile de Crăciun îmi aduc aminte de plăcinte calde şi bomboane felurite. Aceste ofrande erau răsplata pentru colindele învăţate la pragul uşii, rostite în fugă pentru bănuţii ascunşi de buneii în cotruţa casei.Am umblat pe la casele vecinilor cu cetele de copii şi mă scăldam în flori de măr şi lerui ler. Mă opinteam prin ulicioarele înzăpezite cu iuţeala vântului ca să fiu prima la pragul gospodarilor satului de teamă să nu obosească de atâția colindători, dar şi să culeg primele urări de sănătate în anul care vine. Eram cu o colindă veche în buzunar de felul: Colindă, colindă:
Ieşi babă-n tindă
Vîră mîna-n sac
Scoate un colac
Vîră mîna în cotruţă
Şi mai scoate-o capiicuţă
O cappiică de doi bani
La anul şi la Mulţi Ani!
Am rătăcit pe atâtea drumuri şi am gustat din atâtea dulciuri, că până azi le mai simt mirosul şi dulceaţa răsplatelor de iarnă.
Zilele acestea am fost la un Moş Nicolae care şi-a dorit să fie alături de cei care niciodată n-au fost cu colindul şi nu au înzăpezit la pragul unei case, cântându-şi colinda de sărbători. Am stat lângă nişte copii care cunoşteau atâtea obiceiuri de Crăciun şi recitau atâtea colinde, cât nu am cunoscut eu în toată viaţa mea de până acum. Am îngenuncheat lângă un băieţel de opt ani care i-a scris o scrisoare lui Moş Nicolae că ar vrea o maşină roşie şi bomboane, dar care să fie din altă ţară. Am citit scrisoarea şi am izvorât în lacrimi. Opt ani fără colinde geroase şi fără drumuri înzăpezite pe la case de gospodari pentru un colac, bomboane şi copeici de doi bani. Opt ani pentru un Moş Crăciun programat şi inventat pentru o oră anumită, ştiută şi trăită după un tipar învăţat pe de rost şi la o căldură de 20 de grade Celsius. O fetiţă, care şi-a dorit un telefon mobil-jucărie, părea cea mai fericită. O şansă pentru a o culege pe mama şi a-i spune „Crăciun fericit, mamă”. Unde era mama? La Băcioi. Am rămas fără cuvinte. Dar m-a asigurat că o va suna şi ea va veni, neapărat va veni. Erau copii abandonaţi la o casă de copii. Nu erau trişti, erau fericiţi. Copii bogaţi în zâmbete, în priviri ce nu te lăsau, copii frumoşi. Copiii nu pot fi urâţi nici săraci. Ei sunt cei mai norocoşi. Un alt visător i-a scris lui Moş Nicolae despre o maşină cu volan. Neapărat să fie cu volan. Citindu-i scrisoarea l-am înţeles, vroia să ajungă la casa părinţilor săi. Oare ce avea să-i întrebe? De ce aţi lipsit!?, Or, mă primiţi acasă?! Am plecat acasă de la acea serbare topind în jurul meu toate troienele de zăpadă de la fierbinţeala lacrimilor. Nu credeam în dorinţe care pot fi nerealizate, nu credeam că poveştile pot rămâne fără sfârşit fericit, nu mai credeam că sufletul poate sângera. Zilele acestea m-am gândit la un colind. Un colind nu pentru gospodari, nici pentru cei dragi. M-am gândit să-l colind pe Dumnezeu.
Steaua când răsare
Doamne, ţine-o tare
Ţine-o peste lume
Să ne lase urme
Loc pentru iubire
Ca o moştenire
Cu noroc să bată
Şi să facă parte
Pentru fiecare
Câte o schimbare
Din copilărie
Să nu scoată nimeni
Nopţile cu mame
Taţii cei din basme
Doamne, sunt cuminte
Şi am rugăminte
Să le dai un nume
Stelelor din lume
Câţi copii te roagă
Doamne, nu-i o şagă
Dă-le-o stea întreagă!
Caută
Urmărește-ne
Arhivă
CEC solicită ministerului Justiției dizolvarea Partidului „ȘANSĂ” – Sunt vizate...
iulie 19, 2025
CEC a stabilit plafoanele financiare pentru formaținile politice și candidații...
iulie 19, 2025
Blocul Victorie nu va participa la alegerile parlamentare din toamnă...
iulie 19, 2025
Renato Usatîi – Artiști din România au fost intimidați să...
iulie 19, 2025
Fostul ministru al justiţiei și șef al SIS, Vitalie Pîrlog,...
iulie 19, 2025
Proiecte investiționale la Risipeni, Fălești din Premiul Reinhard Mohn
iulie 19, 2025
