În una din zilele trecute m-am afișat într-un club care pe o bună parte de timp mi-a răsturnat creierul cu cerebelul în frunte. Scriu așa cum m-am simțit, dar deloc prost. Am descoperit societatea în care se respiră 80 la sută praf, ploi, glod, frig și nopți goale. Toate la o viteză medie de 150-200 km la oră, pilafuri și șurpale la ore fixe. Nici nu mi-am dat seama că moldovenii își pot desfăta zilele călărind un scaun la sute de kilometri, se pot măsura în cai putere și pot avea secrete. Dar ce secrete? O mamă de secrete pe care le agățam din întâmplare ca să nu observe ceilalți că mă dau cu interesul. Vorbesc de bikeri. Am observat că se știu unii cu alții în detalii și amănunte. Nu oricine poate deveni membru al unui club de bikeri. Nu sunt reguli scrise, dar au anumite judecăți după care este analizat solicitantul. Am mai aflat că în R. Moldova sunt circa opt cluburi de acest gen. Fiecare club își are steagul și emblema sa. Spre exemplu Anarhiștii nu au nici o regulă bătută în cuie, orice apariție se discută liber și se ia o decizie cu majoritate. Cei de la Eagles au reguli și principii bine determinate, de aceea acolo veți găsi persoane cu notorietate grea, cum ar fi directori, profesori, oameni de afaceri și o contribuție lunară foarte consistentă pentru dezvoltarea clubului.
Când am ieșit să-mi iau o gură de aer mi-au scăpărat ochii asupra motocicletelor care înțepau ochii de luciul motoarelor și al turbinelor ce mă doborau. M-am crezut la un moment dat un Rambo dar îmi lipsea casca, berea și râgâitul lung și din plăcere. Am încetat să mă continui. M-am întors să casc din nou urechea la secretele celor desenați pe mâni și pe trupuri care chiar dacă erau acoperite, se mai ițeau de sub maiouri cozi de șerpi și dragonuri. M-au lăsat să nechez la auzul că pe Oleg Voronin, cel care este un mare colecționer de bike-uri, nici un club nu a dorit să-l primească. De ce oare? Exact. Nu a fost atât de sociabil și de ajutorabil pentru toți bikerii din R. Moldova. Cu atât mai mult le-a fost interzis dreptul de a se întruni sau de a organiza spectacole în mun. Chișinău, nemaivorbind de dreptul de a avea un teren echipat pentru asemenea întruniri. Dar ce au așteptat ai noștri. Dacă nu dai mită sau nu oferi (o motocicletă de epocă în cazul nostru) ceva, nici nu poți rezuma o realizare. Uite aici s-au scărpinat toți cu degetele la ceafă. Apropo, cea mai scumpă motocicletă este cea care e mai veche, pentru că probabilitatea să mai fie una la fel e mult mai mică decât cele mai recent produse.
Un secret aparte am aflat despre domnișoarele care stau la fundul bărbaților călare și ele. Misiunea lor este una atât de dificilă dar și foarte responsabilă: bucătăreasă, maseoză, însoțitoare și ... fluturaș de noapte.
Mai știu că cei care sunt medici, bucătari și avocați poartă un ecuson special pentru orice situații de drum neprognozate.
Am plecat într-un târziu din acel club, dar vocea din cerebelul meu citea gânduri aruncate pe sticle de beri și roți zvâcnitoare de viață unde mai găseam secrete ce nu le-am știut până în acea seară. Pentru prima dată am descoperit motoare vorbitoare și dragoni adăpostiți în bicepși înveliți nu cu piele ci cu cerneală. Am descoperit o lume de secrete. Iar atunci când secretele m-au dezvelit pe mine, eu le-am descoperit doar pentru tine. Dacă e să fiu indiscretă, citește-mă și vei afla mai multe.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE