BBC sau „mătuşica“, cum e alintat de englezi, e pe moarte. Lovitura de graţie nu i-a fost aplicată de criza economică, care a vlăguit şi posturile comerciale, ci de către revoluţia digitală, al cărei marş nu mai poate fi oprit.
Cursa pentru salvarea serviciului public englez de radio şi televiziune a început: dezbaterea publică a fost declanşată, se caută soluţii la nivel politic, veniturile îi sunt luate la bani mărunţi, toată lumea se mobilizează pentru a o repune într-un fel onorabil pe demodata „mătuşică“ pe picioare.
În calitate de radio, BBC a fost creat în anii ’20 ai secolului trecut, cu misiunea, aşa cum o enunţa lordul Reith, de a aduce la cunoştinţa unui număr cât mai mare de oameni tot ce-i mai bun în fiecare domeniu de cunoaştere al umanităţii, păstrând un ton moral, sobru şi evitând formulările vulgare sau jignitoare, dar şi cu misiunea de a educa, stabilindu-se de la bun început că va fi finanţat prin intermediul unei taxe plătite de fiecare contribuabil.
La sfârşitul anilor ’50, postului de radio public i s-a alăturat şi unul de televiziune, cu care au concurat de atunci încoace toate celelalte posturi de radio şi de televiziune private înfiinţate. Cu cât succesul său era mai mare, cu atât posturile comerciale se înfuriau mai tare şi strigau că face competiţie pe banii grei ai contribuabililor, numai anul acesta suma ridicându-se la 3,6 miliarde de lire sterline. Dar cu cât câştiga bătălia audienţelor mai des, cu atât îşi submina mai mult misiunea de custode al serviciului public, scrie cotidianul britanic „The Times“, şi nu trebuie decât să-ţi aduci aminte de misiunea enunţată odinioară de lordul Reith ca să vezi că multe dintre criticile la adresa BBC sunt îndreptăţite.
Marea problemă acum, nu numai a BBC, ci şi a posturilor comerciale, care o duc rău cu banii în aceste vremuri de criză, este uriaşa varietate de conţinut disponibil digital şi online, care a condus la fragmentarea audienţelor şi la diversificarea obiceiurilor de accesare. De exemplu, sursele de ştiri locale, de la programele de ştiri până la ziarele locale, sunt împovărate cu un număr din ce în ce mai mare de domenii care sunt dependente de aceeaşi singură sursă de ştiri. În aceste condiţii nu a durat prea mult până s-au ridicat voci guvernamentale care au cerut ca taxa plătită de contribuabili, din care se hrăneşte BBC, să nu mai ajungă în întregime la acesta, ci să fie împărţită cu ceilalţi broadcasteri comerciali şi să fie înfiinţată o comisie a serviciului public de radio şi televiziune, care să supravegheze nu numai cheltuirea banilor (mai puţini) destinaţi BBC, ci să finanţeze şi alte posturi private existente sau viitoare, de radio, web şi televiziune, care îndeplinesc aceeaşi misiune, serviciu public, pe care o îndeplinea doar BBC.
În felul acesta, scrie cotidianul „The Times“, ar putea fi salvate de la faliment şi posturile private, prin realizarea de programe destinate serviciului public şi finanţate tot de această nouă comisie, iar din bătrânul BBC ar putea fi salvat şi păstrat doar ce are acesta mai bun, respectând în acelaşi timp creativitatea şi succesul noilor produse ale revoluţiei digitale, care, vrem, nu vrem, nu va aştepta după nimeni să se schimbe. Pur şi simplu va schimba totul în calea ei.