Viața politică, concert de acțiune și concurență acerbă dintre protagoniștii principali - actorii politici în dispută pentru putere, este un subiect ce se află permanent în atenția specialiștilor și a publicului larg. Tema liderismului, în special, imaginea liderului politic generează o mulţime de ipoteze controverse: cum trebuie să arate un adevărat portret al unui lider (politician, conducător, șef)? Politicianul a devenit un produs care se cumpără?
Ideea alegerii unui lider dintre membrii comunității sociale este o preocupare caracteristică tuturor popoarelor și timpurilor. Această caracteristică exprimă însăși esenţa naturii umane, și anume, necesitatea de a alege căpetenia unui trib, un lider al mulțimii, care ar determina cine este prieten sau inamic, precum şi necesitatea de a apăra interesele tuturor.
Cu siguranță, despre liderul politic putem spune că acesta niciodată nu-i poate împăca pe toți, chiar şi din motivul că acesta nu poate traduce în viață diversitatea dorinţelor a milioane de oameni. În acelaşi rând, liderul politic are niște calități care, de-a lungul secolelor, nu au suferit schimbări, dar s-au cristalizat, relevând chintesența propice tuturor politicienilor de astăzi.
Niccolo Machiavelli, unul dintre cel mai mari filosofi politici al Renaşterii, în lucrarea „Principele” afirma că un suveran trebuie să fie brutal, lipsit de scrupule şi de omenie. El poate şi trebuie să nu ezite să-și pedepsească duşmanii, în caz de necesitate chiar și prietenii. De fapt, liderul politic a lui Machiavelli este privit drept un monstru care nu este constrâns de norme etice tradiționale, moralitate sau valori sociale. Modelul acestui lider persistă în operele epice din acea perioadă istorică.
În acelaşi timp, trebuie să recunoștem că domnitorii tirani, care au guvernat cu pricepere şi subtilitate, prin “foc şi sabie” s-au menținut timp îndelungat la putere şi au avut o autoritate mai mare față de supușii lor, decât predecesorii mai binevoitori ai acestora. De ce? Orice act de bunăvoință a liderului tiran sau autocrat față de poporul său era considerat drept un cadou, o exprimare a dragostei tiranului.
Gradul de implicare a mass-mediei în viața noastră a aprofundat extremele dintre adevăr și minciună. De aceea, chiar portretul ideal al unui lider politic deseori nu corespunde realității. Dragostea pentru copii, îngrijirea persoanelor în etate, imaginea unui om de familie, prin mass-media sunt promovate alegătorilor. Aceștia, când își exprimă opțiunea de vot pentru un politician, cumpără astfel o idee, o promisiune că necesitățile lor vor fi satisfăcute. De fapt, însă, alegătorii cumpăra imaginea politică pe care candidatul electoral o vinde, nu atât valorile pe care le promovează.
Formarea personalității și a calităților individuale ale unui lider politic sunt în raport cu tipul statului în care acesta se află. Așadar, în SUA, conform tradiției politice idealiste și corecte se consideră că nu pot fi aleși drept președinți de stat lideri ai mulțimii precum Lenin, Stalin, Hitler etc. Desigur că există lideri care posedă darul ipocriziei și imoralității, calități bine ascunse, pe care, însă, le manifestă într-un mod civilizat, pentru a manipula opinia publică. În prezent, sentimentul de repect pentru opoziție, care poate fi reprezentată de orice politician în dependență de schimbările de pe olimpul politic, nu este inerent unor țări ca Iran, Venezuela, Coreea de Nord, etc.
Lumea politică dominată de bărbați prin brutalitate și forță nu a constituit niciodată un pol forte de atracție pentru femei. Dar s-au găsit printre ele și femei care au concurat cu ego-ul politic masculin și interesele statului. Amintim de Cleopatra, Elizabeth I, şi de Margaret Thatcher. Cruzimea femeilor-lideri se explică prin faptul că politica este dominată de către bărbaţi, iar acestea se conformează regulilor de joc.
Astfel, portretul model al liderului politic nu este decât o farsă, o iluzie care este creată doar pentru a cuceri simpatii electorale de prestigiu, dar nu pentru a le controla. Portretulul robot al conducătorului (ideal) nu și-a găsit întruparea încă într-o persoană politică contemporană. Nici chiar sondajele de opinie nu relevă integral cum ar trebui să fie un lider politic. Spre regret, nu există un politician adevărat (deoarece în natură adevărat și lider politic sunt două noțiuni care nu sunt compatibile), dar putem crea un portret al unui lider politic, care va arăta, de exemplu în felul următor:
Un om îmbrăcat într-un costum de culoare închisă, scump, cu un zâmbet plăcut şi ceva viclean. Pe fonul acestuia se conturează clar colaboratorii puterii executive, legislative și judiciare, apoi, pe planul îndepărtat al tabloului, apar cetățenii, care trăiesc în acest stat și care reprezintă cea mai mare parte a imaginii liderului politic.