Mai multe persoane m-au vizitat zilele acestea, rugându-mă „până la pământ” un singur lucru: nu-l ataca, te rog pe Vlad Filat. I-am rugat pe apărătorii lui Filat să citească şi ceea ce scriu alţi ziarişti, care nu-i sunt duşmani lui Filat, să asculte ce vorbesc oamenii în stradă, acei oameni care au lucrat şi au votat pentru Filat.
Le explic vizitatorilor mei că eu, sincer, nu înţeleg multe din acţiunile lui şi îi întreb ce a căutat Filat cu un buchet de trandafiri pe 24 august la Memorialul „Eternitate”, când chiar nici M. Lupu nu a mers acolo, de ce nu a fost invitat la inaugurarea rutei Chişinău-Odesa ministrul de resort Şalaru, de ce a provocat scandalul cu asumarea răspunderii guvernului, de ce îi „înţeapă” pe români, amintindu-le despre necesitatea semnării Tratatului de bază, de ce a pornit circul acesta cu „lipsa cvorumului în guvern”, de ce în permanenţă caută să-i „cotonogească” şi să-i pună în situaţii idioate pe colegii săi de Alianţă ş.a.m.d., ş.a.m.d., scrie jurnalistul Constatin Tănase în editorial publicat în Timpul de Dimineaţă, de joi, 7 octombrie.
Tănase consideră că în calitatea sa de jurnalist, are datoria morală de a vorbi despre pericolul naşterii unui nou „tătucă” al poporului, dar "nu de a culege un pufuşor de pe reverul premierului spunându-i: O, majestate, cât de mare eşti tu şi cât de mic sunt eu. Suportă-mă o clipă sub umbra ta măreaţă!".
Regret sincer şi o tratez ca pe o nereuşită a mea personală situaţia creată în Alianţă, când toţi cei trei lideri ai ei au devenit duşmani ai lui Filat. Mă minunez, de cât talent a dat dovadă Filat, cum de a reuşit, doar într-un an de zile, să-i pornească pe toţi împotriva lui? Nu-i absolvesc de păcate nici pe ceilalţi lideri ai Alianţei – de multe ori toţi sunt o apă şi un pământ, dar de la cel care vrea multe se cer multe! Filat, vede toată lumea, a vrut şi vrea mai multe, de aceea i se şi cer mai multe…
În concluzie, jurnalistul spune că materialul nu este nicidecum „un atac” la adresa lui Filat. „O spun clar pentru toţi prietenii mei. Am punctat nişte idei, la care face să ne gândim cu toţii, dintr-un motiv foarte serios: nu sunt duşmanul lui Vlad Filat. Duşmanul lui aş deveni atunci când aş spune despre el alte lucruri, când i-aş telefona în fiecare zi să-i spun ce mai zic unii despre el şi când l-aş ruga să mă suporte şi pe mine o clipă sub umbra sa măreaţă. De aceea, nu-l „scot din suflet ca pe o greşeală pe care n-am ştiut-o la-nceput”, cum se zice într-o romanţă, şi-l asigur pe Vlad Filat că, atunci când nu va mai fi premier şi nu-l vor mai asalta cetele de culegători de puf de pe revere regale şi amatorii de a sta la umbra lui măreaţă, tot la mine va găsi un cuvânt sincer de consolare şi încurajare”.