Bătălia pentru gazele de sist atinge paroxismul pe culoarele instituțiilor europene de la Bruxelles, scrie Liberation. Mai multe țări, în frunte cu Polonia și Marea Britanie, urmate de Spania, România, Lituania și Cehia, militează pentru exploatarea liberă a resurselor subsolului și refuză astfel orice legislatie europeană care le-ar constrange să ridice costurile de extracție, chiar dacă daunele aduse meniului inconjurator nu au frontiere. Companiile petroliere sunt din ce în ce mai active, cu americanii de la Exxon Mobil, Chevron, Halliburton sau europenii de la Total, Statoil, PGNiG, Shell, și cheltuiesc cât trebuie pentru a convinge instituțiile comunitare și mass media de necesitatea imperioasă a exploatarii gazelor și petrolului de șist.Presiunea cea mai mare este asupra Comisiei Europene, care in arhitectura instituțională europeană este cea care poate propune proiecte legislative. Iar pentru aceasta toamnă, Comisia ar trebui să lanseze cadrul legislativ pentru exploatarea acestor resurse. Insuși purtătorul de cuvânt al comisarului UE pentru Mediu se plânge de insistența companiilor petroliere. ’’Lobby-ul lipsita de norme și de credință al polonezilor pentru gazul de șist este halucinant, iar Total nu este departe’’, spune eurodeputata Corine Lepage pentru Liberation.
Criza economică și urgența unei relansări economice cu orice preț sunt argumentele forte ale susținătorilor exploatării gazelor de șist fără un cadru legal constrângător. La Bruxelles și în capitalele europene se folosește tot mai mult exemplul ’’revoluției’’ americane a gazelor de șist, de care aproape nimeni nu auzise până la izbucnirea crizei economice. Aceasta revoluție, făcută într-o țară care nu împărtășește preocuparile europene în materie de protecția mediului, scrie Liberation, îi face să saliveze pe unii lideri de la Bruxelles. ’’Prețul gazelor americane este de trei ori mai mic decât al celor europene, ceea ce creează o diferență de competitiviatte între întreprinderile noastre’’, se spunea în comunicatul summit-ului pe probleme de energie organizat la Paris în luna mai. În timp ce președintele Consiliului European, Herman Van Rompuy arăta că ’’Europa riscă să devină singurul continent dependent de energia importată’’.
La finalul lunii mai, vorbind în Parlamentul European, Van Rompuy a mai declarat că ’’Europa trebuie să-și exploateze potențialul energetic la maximum’’, iar președintele Comisiei, Jose Manuel Barroso, spunea că este necesară reducerea prețului energiei, omițând însă să vorbească despre protecția mediului. În Comisie, resaponsabilul pentru energie, comisarul german Gunther Oettinger, susține și el exploatarea gazelor de șist.
Miza acțiunilor de lobby este viitoarea legislatie europeană, preeminentă în fața celor naționale. Până acum, comisia pentru Industrie din Parlamentul European a adoptat versiunea în favoarea gazelor de șist propusă de Comisie, în 2012. Comisia pentru Mediu a cerut însă modificări. Acum, Comisia, ținând cont de recomandările PE, elaborează noua legislație. Și mai este în joc un lucru important: rolul pe care UE il va atribui gazelor naturale, de sursă de energi cu emisii de dioxid de carbon reduse sau nu, căci în funcție de aceasta gazele pot ajunge în randul resurselor de energie fosilă care pot beneficia de finanțări destinate dezvoltării energiei regenerabile.
O miză mare pentru companii petroliere, care nu a de ce să nu cheltuiască milioane de dolari în schimbul unor profituri de miliarde, pe o piață foarte industrializată și dezvoltată, cu peste jumătate de miliard de locuitori. Pe de altă parte, companiile ruse care ofera acum UE o buna parte din energia necesară lupta cu aceeași energie și, așa cum Halliburton si Marathon Oil nici nu s-au înscris în registrul lobby-ului de la Bruxelles, nu se cunoaște nici dacă finanțarea unor ONG-uri precum Corporate Europe provine sau nu de la Moscova.
Corporate Europe arata intr-unarticol documentat că gazul de sist a fost vedeta Forumului European al Energiei, unul dintre așa-zisele ’’intergrupuri’’ informale (un eufemism pentru netransparente) care permit companiilor petroliere să intre în legătură cu deputații europeni. Pentru participarea la lucrări, eurodeputații nu trebuie să plătească decât sume modice, în timp ce oficialii companiilor trebuie sa cotizeze cu peste 7.000 de euro. FEE nu a oferit vreo informație despre cine a participat la cele doua dezbateri organizate până acum.
În 2012, Centrul European pentru Studii Politice a organizat un forum privind gazele de șist. Sponsori: Chevron si Exxon, care au oferit cate 10.000 de euro. O nimica toată. Dupa cum tot o nimica toată, raportat la profiturile marilor companii, primesc și companiile sau universitarii invitați să scrie articole despre beneficiile gazelor de șist, pe principiul ’’cumpără un expert sau devino tu însuți expert’’.
Însă cel mai mult au de câștigat, pentru moment, companiile de lobby. Armate întregi de lobby-iști acredidați la instituțiile europene sar în apărarea gazului de șist, pentru onorarii pe măsura. Fleishman-Hillard lucrează pentru ExxonMobil, FTI Consulting pentru Halliburton, iar pentru Marathon Oil lucreaza Hill+Knowlton Strategies.
Și presa beneficiază de atenția companiilor petroliere, astfel încât discursul public să le fie favorabil. Compania Total a achitat costurile unei frumoase călătorii în America a trei jurnaliști de la Le Monde, Statoil a platit un serial in favoarea gazelor de șist în The Telegraph, iar site-ul Euroactiv are parteneriate pe probleme de comunicare cu ExxonMobil, GDF Suez și Total. Apoi a urmat și lansarea platformei shalegas-europe.eu, un parteneriat intre ExxonMobil și Google, unde pot fi găsite clipuri similare celor în favoare exploatării de la Roșia Montană, in care lucrători petrolisti vorbesc omului simplu despre imensele beneficii ale exploatării gazelor de șist.
Corporate Europe publică și o listă a acțiunilor de lobby initiate de companiile petroliere naționale sau multinaționale în ultimii ani, dar și bugetele lor pentru lobby: Cehvron – 350.000 de euro în 2011, ExxonMobil – 5 milioane de euro în 2010, OMV – 300.000 de euro în șase luni ale anului 2011, Shell – 5 milioane de euro în 2011, Statoil – 300.000 de euro în 2011, Total – 2,5 milioane de euro în 2011.
Postări asemănatoare
Maia Sandu, întrevedere cu Recep Tayyip Erdoğan la Antalya –...
Expert – Moldova nu reușește să transforme sprijinul extern în...
Președintele Sandu efectuează o vizită în Turcia – Va participa...
FMI revizuiește în jos prognozele – Creșterea economică a Moldovei,...
Bucureștiul salută noul departament pentru relația cu România – „Un...
Diplomați moldoveni la Washington – Sprijin american reafirmat pentru securitate,...
Caută
Urmărește-ne
Arhivă
Maia Sandu, întrevedere cu Recep Tayyip Erdoğan la Antalya –...
aprilie 17, 2026
Băncile bat recorduri – Profit de peste 1,15 miliarde lei,...
aprilie 17, 2026
ANRE privește spre Ormuz – Prețul petrolului în cădere liberă...
aprilie 17, 2026
Anunț oficial al autorităților – Conducerea Grupului Operativ al Trupelor...
aprilie 17, 2026
Expert – Moldova nu reușește să transforme sprijinul extern în...
aprilie 17, 2026
Veaceslav Ioniță: „Moldova nu are acces real la piețele de...
aprilie 17, 2026
