În Basarabia abandonată de București, nu va mai exista niciun colac de salvare pentru mult timp de acum înainte - Editorial de analistul Petrișor Peiu

Dacă presa noastră cultivă o imagine idilică a noii puteri de la Chișinău, cu un președinte în adidași, auster și corect vorbitor de engleză, realitatea economică din Republica Moldova este cât se poate de potrivnică regimului Maia Sandu. În general, politicienii și analiștii oficiali și oficioși de la București se culcă și se trezesc în fiecare zi fără să le pese câtuși de puțin ce se petrece peste Prut, acolo unde locuiesc aproape 3 milioane de români. Dar parcă niciodată Basarabia nu a lipsit din știrile și din viața publică de la noi în măsura în care se întâmplă asta acum.

Românul de rând este convins că la Chișinău s-a instaurat un guvern de absolvenți de Harvard, care a fost îmbrățișat de către Occident și care mai are vreo două săptămâni și trei poze ale Maiei Sandu în adidași pe scara avionului pentru a integra Republica Moldova în Uniunea Europeană.

Regimul Iohannis, căruia i s-a imprimat în întregime lenea și suficiența inspirată din vârful piramidei proprii, a găsit scuza perfectă să șteargă total Basarabia de pe agenda sa, și așa scurtată de somnul interminabil de frumusețe al primului schior al țării.

Și încă mai putem să deslușim cumva mediocritatea performanței Republicii Moldova, care, deși lăudată de către toate cancelariile occidentale și de către întreaga presă oficioasă, nu reușește să se „vândă” prea bine și pică testul încrederii investitorilor străini. Doar 264 de milioane de dolari au fost investiți de străini acolo în 2021. Cu mult mai puțin decât Kosovo (491 de milioane de dolari), un teritoriu care este departe de a fi încă o țară. Nici dacă ne raportăm la intensitatea investițiilor străine, Republica Moldova nu impresionează, cu 100 de dolari/locuitor, departe-departe de Kosovo (273 de dolari/locuitor)… Așa, la capitolul „ ce-ați pierdut, frați basarabeni”, să notăm și faptul că 8,6 miliarde de euro au investit străinii în țara noastră anul trecut, un record al istoriei recente. Și că străinii au investit anul trecut la noi câte 451 de dolari pentru fiecare român, adică pentru fiecare potențial cumpărător, de patru ori și jumătate mai mult decât între Prut și Nistru!

Este, deci, cât se poate de clar că președintele Maia Sandu și  guvernul susținut de partidul acesteia, PAS, nu pot să gestioneze în mod rezonabil situația economică. Elogiile din presa străină și entuziasmul multor procurori idealiști nu țin loc de pâine și de cârnați. Iar popoarele, în general, sunt mai atente la prețul carburanților decât la prestigiul personal al guvernanților.

Atât timp cât imaginea Maiei Sandu din cercurile progresiste de la București și din alte capitale europene nu se transformă într-o viață mai bună a basarabenilor, Republica Moldova va fi oricând pregătită să recheme la putere politicienii antioccidentali.

Pentru a înțelege cât mai bine situația politică de la Chișinău și pentru a vedea în favoarea cui curge astăzi timpul acolo, hai să plecăm de la fundamente: în Parlament, avem doar trei forțe politice: PAS-ul Maiei Sandu, deținătorul puterii absolute (63 de mandate), blocul comuniștilor și socialiștilor (32 de mandate) și partidul Șor (6 mandate), condus de către lideri fugiți din țară sau aflați sub urmărire penală. Ei bine, toate sondajele de  opinie din ultimul an indică, cu claritate, faptul că tot numai aceste trei partide vor fi reprezentate în viitorul Parlament. Dar iată care este evoluția în sodaje:

Sau și mai clar:

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alegeri_parlamentare_%C3%AEn_Republica_Moldova,_2025

Începând din luna mai, toate sondajele indică o victorie a comuniștilor și socialiștilor (cu un Igor Dodon aflat sub urmărire penală și sub arest la domiciliu), în vreme ce partidul fugarului Ilan Șor a trecut deja de pragul psihologic de 20%! Cu alte cuvinte, frustrarea populară este atât de mare dincolo de Prut încât oamenii ar prefera să fie conduși de niște infractori precum Dodon și Șor!

Și, cu fiecare zi  care trece, Maia Sandu și PAS pierd din încrederea uriașă cu care au fost investiți la ultimele alegeri. Ba chiar mai mult, comunisto-socialiștii plus oamenii lui Șor se îndreaptă spre o majoritate constituțională în viitorul parlament de la Chișinău. Ei bine, înainte de ultimile alegeri, dar mai cu seamă după acestea, PAS-ul Maiei Sandu a distrus, cu tenacitate, orice alternativă decentă la propria guvernare, de la partidele unioniste până la foștii parteneri din Platforma DA. Iar idioții utili de la București, anti-unioniști declarați când vine vorba de România, dar, altfel, luptători pentru unitatea Ucrainei, au aplaudat frenetic sugrumarea oricărei opoziții democratice. Rând pe rând, Mihai Ghimpu și Dorin Chirtoacă, Anatol Șalaru și Ana Guțu, nu în ultimul rând Andrei Năstase, au fost cu toții sacrificați pe altarul idolatrilor Maiei Sandu. Iar aceasta din urmă a obținut ceea ce și-a dorit dintotdeauna, puterea absolută. Și iată că, în afară de arestarea sau incriminarea adversarilor pro-ruși, nu prea știe ce să facă cu atâta putere…

Până la urmă, partidele democratice decăzute de la Chișinău plătesc, fiecare dintre ele, pentru greșelile și naivitățile proprii, de la obediența față de Plahotniuc până la pierderea alegerilor pentru Chișinău. Dar de ce trebuie să asiste Bucureștiul inert la o astfel de situație? E drept că regimul de la București s-a compromis total atunci când l-a susținut fără rezerve pe Filat, apoi pe Plahotniuc și mai apoi când s-a ploconit (prin reprezentantul autorizat) în fața lui Dodon, la recepția de 1 Decembrie. O astfel de compromitere indică o slăbiciune instituțională organică și o incapacitate evidentă de a susține politicieni credibili la Chișinău.

Dar este impardonabil ca, în aceste condiții, regimul Iohannis să nu își joace cartea cea mare: să pună pe masa basarabenilor o ofertă care să rămână permanent și care să devină alternativa cu adevărat democratică și dreaptă la eșecul guvernării Maia Sandu: oferta Unirii, oferta de a veni cu toții și pentru totdeauna acasă! Căci Bucureștiul nu mai are timp să inventeze partide democratice care să nu-i lase pe ciracii lui Șor și pe comuniști să ocupe Republica Moldova și s-o mute spre est. Și nici nu cred că foștii protectori ai lui Plahotniuc și ai lui Filat vor avea decența să inventeze niște noi Dabija, Matei, Cimpoi, Ghimpu sau Costin. Iar fosta prea mare speranță Alexandru Tănase s-a ascuns demult printre foștii sovietici cu ochi oblici, de unde aplaudă în rusă discursurile în engleză ale Maiei.

Iar dacă tot nu mai avem vreun partid pro-românesc la Chișinău, n-ar fi, oare, mai cinstit, să lansăm o alternativă cu adevărat națională: oferta de Re-Unire, care să vină însoțită de statutul de membru NATĂ și UE, de zecile de miliarde de euro fonduri europene și de protecția reală la sărăcia asociată nenumăratelor recesiuni dintre Prut și Nistru? Oare de ce nu vrea nimeni, la București, să încerce să joace „la miză mare” după ce am pierdut toate mizele mici până acum? Ne lipsește, oare, atât de mult o minte limpede în sfera puterii? 

Editorial de analistul Petrișor Peiu.

Opinia redacției POLITIK.MD nu coincide, neapărat, cu opinia autorului

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE