Scârţâitul strident al uşii a făcut-o pe Ludmila Năstase să se ridice de la masa de lucru. Mirată de vizită, întreabă “cine a intrat la noi” ? De 27 de ani, Ludmila Năstase este şeful filialei Muzeului arhitectorului “A. S. Şciusev” de pe strada cu acelaşi nume din capitală. În ultimii ani, spune dânsa, numărul vizitatorilor a scăzut şi orice om care trece pragul casei muzeu este o bucurie, mai ales pe timpul verii când elevii şi studenţii sunt plecaţi în vacanţă. Anume aceştia sunt vizitatorii de bază a muzeelor mici precum “Şciusev” sau “A. S. Puşkin”.
Muzeele-oaze de linişte
Imediat cum intru, răcoarea şi decorul de epocă mă face să uit de zăpuşeala şi zgomotul de afară. Cu o bluză de lână pe umeri, Ludmila Năstase îmi face excursie prin cele patru odăiţe ale muzeului. “Muzeul este un exponat unicat pentru că aici s-a născut şi a crescut marele arhitect”, începe dânsa povestirea. Deschis în 1973 pentru vizitatori, în legătură cu centenarul de la naşterea lui Alexei Şciusev, muzeul expune schiţe, cărţi, documente şi scrisori care au aparţinut arhitectorului cunoscut pentru lucrările sale realizate în spaţiul ex-sovietic. Lucrări precum “Mauzoleul Lenin”, “Gara Kazan”, “Gara din Tbilisi”, “Catedrala Lavra din Pociaev” şi multe altele, l-au făcut cunoscut la Moscova unde s-a şi stabilit cu traiul după 1918, împreună cu soţia Maria Karcevskaia. La noi în ţară a reuşit să realizeze proiectul doar pentru casa şi vila familiei Karcevski.
În timpul discuţiei am fost întrerupte de sunetul telefonului. “De la arhivă m-au sunat”, îmi spune ghidul meu. Chiar dacă numărul vizitatorilor într-un an depăşeşte cu puţin o mie, Ludmila Năstase nu stă fără lucru. “Mereu am ceva de făcut. Avem obligaţia de a colecta exponate rare pentru muzeu, atât despre Şciusev, cât şi despre alţi arhitecţi, cum ar fi Alexandru Bernardazzi (n.r.-principalul arhitect al Chişinăului între 1856-1878)”. Totodată, pentru a nu se plictisi şi ca să mai alunge din liniştea ce domneşte în muzeu, prelucrează documente din arhivă, în special despre istoria Chişinăului din secolele 19-20.
Soţii Alexei Şciusev şi Maria Karcevski-Şciusev 
Mauzoleul lui Lenin, proiectat de Şciusev
Obiectele de artă ajung în depozit
“Vara e bine că e răcoare dar iarna e frig şi acoperişul curge. Ultima reparaţie a fost făcută acum doi ani”, mai spune Ludmila Năstase. Această problemă nu o are doar muzeul “A. S. Şciusev”. Reposnabilul Direcţiei Patrimoniu şi Resurse Turistice, din cadrul Ministerul Culturii şi Turismului, Nicolae Răileanu, îmi spune că din cele 98 de muzee din ţară, dintre care 14 sunt în capitală, majoritatea se confruntă cu probleme financiare. Cele mai multe se află în proces de reconstrucţie şi au multe săli de expoziţie închise. Drept urmare, îmi spune acesta, multe dintre exponatele de seamă prind praf în depozite.
Îl întreb pe Nicolae Răileanu de ce scade numărul vizitatorilor de muzee şi dacă acestea, în special cele mici, mai trebuie să funcţioneze. “Mulţi potenţiali vizitatori sunt plecaţi peste hotare, iar cei rămaşi sunt copleşiţi de viaţa grea pe care o duc şi lipsurile materiale, încât nu le mai arde şi de muzeu”, explică dânsul interesul scăzut al moldovenilor pentru artă şi cultură. Despre rolul muzeelor în era internetului, Nicoale Răileanu îmi spune că “nu se poate compara o imagine vizionată la ecranului televizorului sau a calculatorului cu posibilitatea de a vedea pe viu un instrument de lucru din epoca preistorică, un obiect de artă sau documente care ne ajută să studiem şi să înţelegem mai bine istoria strămoşilor noştri”.
Dispozitiv de lucru     
Etajeră cu cărţi ce au aparţinut arhitectorului Şciusev
Vizitatori de pe tot globul
Date despre istoria predecesorilor noştri, dar şi vizitatori numeroşi am găsit la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie. Deschis în 1983, muzeul cu peste 300 de mii de exponate din toate epocile, de la cea antică, la contemporană, a primit vizitatori din toate ţările lumii, mă informează muzeograful Galina Mârzac. De mai bine de zece ani ghidează vizitatorii prin cele 12 săli de expoziţie, fără a se plictisi. Şi asta pentru că “avem grupuri variate de vizitatori, de la copii, la maturi, de la elevi şi studenţi în domeniu la turişti străini care nu cunosc istoria noastră. De fiecare dată venim cu mesaje noi, concepute diferit, astfel în cât fiecare excursie este o nouă experienţă”, îmi spune Galina Mârzac.
Tot de la dânsa aflu că anual, exponatele muzeului sunt admirate de peste 50 de mii de vizitatori. “Nu avem zile fără vizitatori, vin de dimineaţă, iar dacă este închis, aşteaptă la uşă până începe programul de lucru”, îmi mai spune muzeograful.
Despre muzeele mai mici care se confruntă cu problema vizitatorilor lipsă, îmi spune că îşi merită funcţionarea datorită tematicilor speciale abordate.
Statuiete antropomorfe. Cultura Cucuteni-Tripolie. Mil V-IV î.e.n. 

Ceramică. Cultura Cucuteni-Tripolie. Mil V-IV î.e.n.

Istoria în 800 metri pătraţi
Dacă facem un tur al muzeului, de la prima sală până la ultima, “putem parcurge calea istorică anevoioasă a strămoşilor noştri cu punctele de răscruce prin care au trecut, de exemplu, războaiele, momentele de decădere sau de înflorire pentru că regăsim de la unelte de muncă de acum 500 mii de ani până la obiecte spirituale din anii `50 ai secolului 20”, îmi explică ghidul.
Dintre cele mai de preţ exponate se remarcă Tezaurul de la Olăneşti (sec. 4 î.e.n.), colecţia de lingouri de argint din care se turnau monede în perioada mongolă în sec. 14, documente unicale din perioada Basarabiei în componenţa Imperiului ţarist, actul Unirii Basarbiei de la 1918, dar şi obiecte de cult din sec. 20 care ne reprezintă spiritualitatea.
 La fel de apreciate sunt şi colecţiile de monede ale muzeului, dar şi Diorama “Operaţia Iaşi-Chişinău”, care reprezintă pe un tablou pictural de 800 metri pătraţi evenimentele de la sfârşitul lunii august 1944. Tabloul, cu o lungime de 45 m şi înălţimea de 11 m, redă senzaţia participării la evenimentul istoric prin expunerea armamentului şi a ostaşilor care luptă.
Alături de Muzeul de Arheologie şi Istorie, pe lista celor mai mari şi mai vizitate muzee sunt incluse Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, Muzeul  Naţional de Artă şi complexul muzeal de la Orheiul Vechi. Noi proiecte pentru deschiderea unui nou muzeu nu se prevăd în timpul apropiat, îmi mai spune responsabilul din cadrul  Ministerului Culturii. Unica idee este un muzeu în comemorarea poetului Grigore Vieru, dar, deocamdată, proiectul este doar la nivel de discuţii.  
Actul Unirii Basarabiei cu România, 27 martie 1918     
Decor epoca modern

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE