Criza economică mondială ar putea trimite în șomaj până la 51 de milioane de persoane, dacă situația continuă să se deterioreze, au avertizat reprezentanții Biroului Internațional al Muncii (BIM), în raportul despre piața muncii în 2009.

 

"Comparativ cu 2007, numărul șomerilor ar putea crește pe plan mondial cu 18-30 de milioane și chiar cu 51 de milioane, dacă situația continuă să se deterioreze", afirmă reprezentanții Biroului Internațional al Muncii.

 

În conformitate cu acest ultim scenariu, cel mai nefavorabil, numărul șomerilor de pe plan mondial ar putea avansa la 230 de milioane, comparativ cu 190 de milioane în 2008 și 179 de milioane în 2007, estimează BIM.

 

Raportul arată și că "mai mult de 200 de milioane de oameni, cei mai mulți din economiile în dezvoltare, ar putea îngroșa rândurile muncitorilor extrem de săraci", dacă se va concretiza "scenariul cel mai pesimist".

 

Reprezentanții BIM se vor "realiști", nu "alarmiști". BIM avertizează că turbulențele economice au "intensificat neliniștea" cu privire la repercursiunile sociale ale globalizării.

 

"Ne confruntăm deja cu agitație socială", a observat directorul general al BIM, Juan Somavia, care a cerut guvernelor să "nu uite de oameni" în planurile lor de relansare economică.

 

Potrivit șefului BIM, țările membre ale grupului informal G20, ai căror reprezentanți se vor reuni în 2 aprilie la Londra, ar trebui să cadă de acord "în afara măsurilor financiare și cu privire la măsurile urgente care trebuie luate pentru promovarea investițiilor productive, obiectivelor muncii decente și ale protecției sociale".

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) estima, pe de altă parte, în 22 decembrie, că până în 2010 numărul șomerilor va crește pe plan mondial cu "20-25 milioane", din care 8-10 milioane în țările membre ale OCDE, potrivit declarațiilor secretarului general al organizației, Angel Gurria.

 

"Se vor pierde între 8 și 10 milioane locuri de muncă în spațiul OCDE", format în special din state dezvoltate, "și între 20 și 25 milioane în toată lumea, până în 2010", a declarat Gurria.

 

Europa, care se confruntă cu cea mai gravă recesiune economică de la al Doilea Război Mondial încoace, vede apropiindu-se din nou spectrul șomajului în masă, de care crezuse că a scăpat, într-un context de nesiguranță deja tot mai mare pe piața muncii.

 

Nivelul șomajului din zona euro a crescut la 7,8% în noiembrie, cel mai înalt nivel din ultimii aproape doi ani. În urmă cu un an, era de 7,2%, cel mai scăzut nivel de la formarea zonei euro, în 1999, dar din toamna continuă să crească.

 

"Recesiunea este severă și va avea un impact asupra muncii în întreaga Europă, nicio țară nu va scăpa", a declarat Fabian Zuleeg, analist la Centrul de politică europeană. Potrivit previziunilor Comisiei Europene, recesiunea ar urma să fie însoțită de o creștere a nivelului șomajului de aproape trei puncte în zona euro, între 2008 și 2010, urmând să treacă anul viitor pragul de 10%, pentru prima dată în ultimii zece ani.

 

Unele state sunt deja serios afectate, ca Spania, a cărei creștere se baza pe numeroase contracte precare în domeniul construcțiilor sau serviciilor, sectoare lovite din plin de criză. Nivelul șomajului, cel mai mare din UE, a crescut deja cu aproape cinci puncte de la sfârșitul lui 2007, la 13,4%, și va continuă să crească până la 18,7% anul viitor, potrivit CE. Irlanda, care pleca de la un nivel mai scăzut, se confrunta la rândul ei cu explozia numărului șomerilor, iar în Marea Britanie s-a atins deja un vîrf din 1999 pe cele trei luni încheiate în noiembrie.

 

Aceste subiecte ar putea "justifica o convocare unui summit european special", afirma un diplomat de la Bruxelles. "Daca situatia nu se schimba, aceasta va fi o tema centrala" a viitoarei reuniuni a liderilor UE din martie, a precizat el. In opinia unor economisti, un raspuns politic ferm este necesar, pentru a se evita intrarea intr-o noua spirala a somajului de lunga durata.

 

"Este important ca responsabilii politici să dea un semnal clar", spune Watt, "nu este momentul să se facă economii în materie de politici ale muncii".

 

"Miza este acum găsirea unui mod inteligent de a gestiona această fază de tranziție, mai ales consolidând sistemele de formare profesională", spune un economist de la Fundația Robert Schuman.

 

Din aceste considerente vă propunem să analizați câteva măsuri de combatere a șomajului:

 

   1. Şomajul determinat de conjunctură economică, când cererea se reduce pe piaţa economică, se poate printr-o politică fiscală flexibilă de a echilibra pierderile provocate prin reducea vânzărilor.

      În SUA această politică este mai flexibilă în comparaţie cu Europa, dacă această politică este aplicată raţional va exclude posibilitatea repetării zilei de vinerea neagră pe Wall Street SUA la data de 25 octombrie 1929, când a izbucnit o criză economică mondială ce a dus la falimentarea băncilor, devalorizarea valutei.

 

    2. O măsură pentru combaterea şomajul structural, este stabilirea unor tarife flexibile de salarizare, prin colaborare mai bună dintre sindicate şi conducerea firmelor, ca tarifele să fie reglate în funcţie de gradul ratei de inflaţie.

      Metoda prelungirii şcolarizării elevilor şi pensionarea timpurie a angajaţilor s-a dovedit pe o perioadă mai lungă de timp ca o măsură costisitoare şi neeficace. O altă măsură de reducere a şomajului a fost crearea serviciilor mai scurte de 8 ore cu scopul ca un post să fie ocupat de doi angajaţi.

 

   3. Măsuri politice active pentru reducerea şomajului sunt:

    * la noii angajaţi este un timp de probă, timp în care primesc o retribuţie mai mică, flexibilitate a timpului de lucru, uşurarea desfacerii contractului de muncă şi tarife de salarizare flexibile după conjunctura economică

    * instruirea şi trenarea şomerilor în felul în care trebuie să-şi caute un loc de muncă

    * integrarea în acest proces a celor care trăiesc în ţară şi au o cetăţenie străină

    * ridicarea nivelului de calificare şi pregătire a şcolilor

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE