Am crezut mereu că obiceiurile frumoase ne lungesc viaţa, ne fac mai buni şi ne iartă păcatele. Am deprins acest lucru de când am început să percep culorile, să citesc cărţile şi să împart lumea în bărbaţi şi femei. V-am zis anterior că ţin acasă o desagă de folclor şi atunci când viaţa îmi dă oboseală, o deschid şi mă vindec. Dar în ajunul unei sărbători la care ţin foarte mult, sărbătoarea Sfântului Andrei, acest almanah folcloric, îmi joacă viaţa fără să vreau.
Cine a născocit obiceiurile de Sf. Andrei? Cine a născocit strigoii sau moroii, vampirii şi draculele? Credinţa e veche şi o găsim amintită în una din publicaţiile apărute pe la mijlocul veacului al XVII-lea, în Pravila lui Matei Basarab. Mai târziu a fost preluată de multe popoare, de aceea găsim eroi zburători în multe poveşti din întreaga lume.
Pe timpul când eram copilă, în noaptea spre 13 decembrie, era mare forfotă în satul meu. Fetele mari făceau şezătoare cu cântece, cu mese bogate şi cu enorme cascade de râsete. Aveam o vecină pe care măritatul o ocolise şi rămăsese fată bătrână, până şi acum mai este. Ea venea la mama şi-i povestea toate păţaniile fetelor, iar eu, după umărul sobei cu atâta atenţie le înfulecam, şi aveam o teamă de moarte să nu scap vre-un episod.
Toate erau gătite şi pieptănate, care împletite într-o gâță, care-n două, dar nici una să nu fie cu părul pe spate. Era obiceiul că spre miezul nopţii veneau să le bată la uşă câte un strigoi şi putea să le tragă de păr. Strigoii veneau şi mai de vreme, doar că erau flăcăii satului şi pentru a da o distracţie pe cinste ei se înţelegeau din timp. Fetele trebuiau de cu zi să pregătească casa pentru petrecere ungând-o cu usturoi, pentru că strigoii se tem de acest miros. De aceea, fetele nu numai că-l mâncau, dar îl ascundeau şi în părţi mai dosite a hainelor. Şi, atunci băieţii porneau căutatul usturoiului prin iile fetelor, câte ţipete şi câte pahare stricate. Tot vecina cu pricina îi povestea mamei, că în acea noapte se poate ghici pentru că strigoii te ajută să-ţi vezi viitorul. Pe unele le-am reţinut de atunci, pe altele le-am cules din facultate. Astfel fetele, mergeau la miezul nopţii la ocolul porcilor îşi alegeau unul şi-l chemau cu rugămintea: ”Guiţ, în ce an mă voi mărita?” Dacă porcul guiţa o dată era semn că într-un an, dacă de două ori - peste doi şi etc. Tot la miezul nopţii te aşezai în faţa oglinzii, unde era o lumânare aprinsă şi lampa stinsă şi o rugai să-ți arate chipul iubitului tău. Ce fioros era când în spatele tău se furişa câte un flăcău deghizat în strigoi, cu dinţi de vampir şi se rânjea în oglindă.
Tot la şezătoare se pregăteau balabuştele, nişte bile făcute din aluat. Fiecare fată îşi cocea balabuşca sa şi la miezul nopţii se duceau la cuşca cânelui şi i le dădea să mănânce. Pe care prima o mânca aceea fată prima se mărita.
Eu din toate poveştile auzite m-am folosit de farmecul ciorapilor. E un ritual pe potriva fiecăruia şi vă propun şi vouă ca în noaptea de Sf. Andrei să-l încercaţi, doar orice experienţă e frumoasă. Înainte de culcare băgaţi sub pernă un ciorap de-al vostru şi vă străduiţi să adormiţi. Pe cine îl veţi visa în noaptea cu pricina, acela va fi alesul inimii voastre.
Nu ştiu cine a născocit aceste obiceiuri, dar pot să vă zic una, mi-i dor nebuneşte de vecina mamei mele. Mă gândesc la ea şi aş vrea s-o întreb: poate n-a avut oglindă? Ori a mâncat tot usturoiul?
Sacul meu cu manuscrise din popor e foarte larg, dar nu mai înţeleg: de ce mai sunt fete nemăritate. Oare să fie criză de strigoi?