Aproape jumătate dintre copiii din mediul rural al Republicii Moldova trăiesc în sărăcie, iar șase din zece sunt afectați de sărăcie multidimensională. Datele se regăsesc în raportul Biroului Național de Statistică privind bunăstarea gospodăriilor cu copii în anul 2025 și arată un decalaj puternic între sat și oraș.
La nivel național, 31,4% dintre copii trăiau în sărăcie absolută în 2025, o rată ușor peste cea înregistrată pentru întreaga populație – 31,1%. Situația este însă mult mai dificilă în mediul rural, unde rata sărăciei ajunge la 43,5%, comparativ cu 18,9% în orașe.
Și sărăcia extremă lovește mai puternic copiii de la sate. 22,7% dintre copiii din mediul rural sunt afectați de aceasta, față de 8,7% în mediul urban.
Diferențele devin și mai mari atunci când sunt luate în calcul nu doar veniturile, ci și condițiile în care trăiesc copiii. Rata sărăciei multidimensionale ajunge la 59,1% în mediul rural, de peste cinci ori mai mult decât în orașe, unde indicatorul este de 11,5%.
Printre principalele lipsuri identificate de statisticieni se numără accesul la canalizare, condițiile de încălzire și asigurarea medicală. Astfel, 32,7% dintre copii trăiesc în gospodării care nu sunt conectate la sistemul public de canalizare, iar 31,5% locuiesc în case încălzite cu lemn sau cărbune.
În același timp, în cazul a 31% dintre copii, cel puțin un membru al gospodăriei nu beneficiază de asigurare medicală.
Numărul copiilor din familie influențează direct și nivelul riscului de sărăcie. Dacă în gospodăriile cu un singur copil rata sărăciei absolute este de 24,6%, în familiile cu trei sau mai mulți copii aceasta urcă la 41,4%.
Și în cazul sărăciei multidimensionale diferența este semnificativă: 27,5% pentru copiii din familiile cu un singur copil, față de 47,8% pentru cei din familiile cu cel puțin trei copii.
Datele BNS arată și un decalaj important al veniturilor. În 2025, venitul disponibil mediu al gospodăriilor cu copii a fost de aproximativ 4.871 de lei lunar pentru o persoană, comparativ cu 6.716 lei în gospodăriile fără copii.
În mediul rural, veniturile gospodăriilor cu copii sunt cu 45,4% mai mici decât cele ale familiilor din orașe. Iar în familiile numeroase, resursele disponibile pe persoană scad și mai mult: de la aproximativ 5.751 de lei în gospodăriile cu un copil la doar 3.423 de lei în cele cu trei sau mai mulți copii.
Situația economică a familiei este strâns legată și de statutul profesional al părinților. Rata sărăciei este de 19,5% în cazul copiilor ai căror ambii părinți sunt salariați. Atunci când doar un părinte are un loc de muncă, rata urcă la 31,2%, iar în familiile în care cel puțin un părinte lucrează pe cont propriu ajunge la 40,8%.
Migrația părinților produce însă un tablou diferit. Aproximativ 10,6% dintre copii au cel puțin un părinte plecat peste hotare, iar rata sărăciei în aceste familii este de 27,8%, cu 4,1 puncte procentuale mai mică decât în gospodăriile în care ambii părinți sunt prezenți.
Prestațiile sociale au, de asemenea, un efect măsurabil asupra sărăciei infantile. Potrivit BNS, fără indemnizațiile pentru copii, rata sărăciei ar crește de la 31,4% la 36,3%. Împreună, indemnizațiile pentru copii și ajutorul social reduc rata sărăciei cu 5,8 puncte procentuale.
În total, 35,8% dintre copiii din Republica Moldova sunt afectați de sărăcie multidimensională, iar 18,9% se confruntă simultan cu sărăcie monetară și multidimensională.
Datele statistice conturează astfel o imagine în care locul în care se naște și crește un copil, numărul de frați, veniturile părinților și condițiile locuinței pot influența semnificativ nivelul de trai al acestuia.


