Economia regiunii transnistrene se afundă într-o criză structurală, după ce modelul bazat pe gaze naturale ieftine, industrie energointensivă și sprijin financiar extern și-a pierdut treptat viabilitatea. În 2025, Produsul Intern Brut al regiunii s-a contractat cu aproximativ 19,4%, producția industrială a scăzut cu 20%, iar numărul persoanelor care locuiesc efectiv în stânga Nistrului este estimat la numai 295.000. Datele sunt prezentate de expertul economic Veaceslav Ioniță, care avertizează că regiunea se confruntă cu probleme mult mai profunde decât o simplă încetinire economică.
„Economia transnistreană nu traversează doar o criză temporară. Modelul economic care a susținut regiunea timp de peste trei decenii își pierde treptat viabilitatea”, constată economistul.
Potrivit analizei, unul dintre principalele motive ale declinului este epuizarea modelului economic bazat pe energie subvenționată. Timp de decenii, gazele ieftine au permis funcționarea întreprinderilor mari și au susținut activitatea industrială. În același timp, accesul la această resursă a redus presiunea pentru modernizarea producției și creșterea eficienței energetice.
Acum, slăbirea acestui model scoate la iveală vulnerabilitățile economiei regionale, iar scăderea producției industriale și contracția PIB-ului indică amploarea dificultăților cu care se confruntă întreprinderile.
Nivelul de trai, tot mai departe de cel de pe malul drept
Criza economică se reflectă și în diferențele de bunăstare dintre cele două maluri ale Nistrului. Dacă în trecut energia ieftină oferea regiunii anumite avantaje economice, în prezent indicatorii prezentați de Ioniță arată un decalaj semnificativ în favoarea malului drept.
În 2025, PIB-ul pe locuitor era estimat la aproximativ 4.000 de dolari în regiunea transnistreană, comparativ cu 8.500 de dolari pe malul drept al Nistrului.
Diferențe importante se înregistrează și la venituri. Salariul mediu din stânga Nistrului este de aproximativ două ori mai mic, iar pensia medie, estimată la 1.900 de lei, reprezintă mai puțin de jumătate din nivelul de aproximativ 4.200 de lei indicat pentru malul drept.
Aceste cifre conturează o situație în care avantajele economice de care beneficia regiunea în trecut nu se mai reflectă în același mod în veniturile populației.
O altă problemă majoră este reducerea populației. Potrivit datelor prezentate de economist, numărul locuitorilor înregistrați în regiune a scăzut de la aproximativ 731.000 în 1990 la circa 460.000 în 2025.
Populația care locuiește efectiv în stânga Nistrului ar fi însă de numai 295.000 de persoane. Această diferență scoate în evidență amploarea depopulării și dificultățile demografice cu care se confruntă regiunea.
Reducerea numărului de locuitori afectează piața muncii, activitatea întreprinderilor și baza de contribuabili de care depind finanțele publice și sistemul de protecție socială.
„O economie nu poate fi relansată fără oameni, angajați, antreprenori și contribuabili”, avertizează Veaceslav Ioniță.
Vulnerabilitatea economiei transnistrene este accentuată și de dependența finanțelor regionale de veniturile asociate comercializării gazelor naturale.
Potrivit analizei, în bugetul planificat pentru 2026, aproximativ 40% din cheltuieli sunt acoperite din venituri asociate acestei activități. O asemenea structură bugetară expune regiunea riscurilor generate de schimbările din sectorul energetic și de diminuarea resurselor care au susținut modelul economic tradițional.
În condițiile scăderii producției industriale și ale reducerii populației, menținerea cheltuielilor publice devine o provocare suplimentară. O bază economică mai slabă înseamnă mai puține resurse pentru susținerea serviciilor publice și a veniturilor populației.
În pofida separării politice și a orientării declarate de administrația de la Tiraspol, economia regiunii este strâns legată de piața europeană.
În 2025, aproximativ 77% din exporturile externe ale regiunii transnistrene au fost direcționate către Uniunea Europeană, potrivit datelor prezentate de Ioniță. Malul drept al Nistrului rămâne, de asemenea, o piață importantă pentru produsele transnistrene.
Companiile din regiune depind de procedurile comerciale și vamale ale Republicii Moldova, precum și de infrastructura financiară prin care își desfășoară activitatea economică.
Această realitate evidențiază contradicția dintre discursul politic al administrației separatiste și legăturile comerciale de care depinde economia locală.
Datele prezentate de Veaceslav Ioniță conturează imaginea unei economii afectate simultan de recesiune, declin industrial, depopulare și dependență energetică. Pierderea avantajului oferit de gazele ieftine pune sub semnul întrebării viabilitatea modelului economic care a susținut regiunea timp de peste trei decenii.


