Liderul alianţei anti-siriene aflate la putere la Beirut, Saad Hariri, fiul ex-prim ministrului Libanului Rafik Hariri Saad, ucis în februarie 2005, a revendicat victoria coaliţiei pe care o conduce. Din coaliția libaneză de guvernământ fac parte partide sunite, creștin-democrate. Astfel, "Coaliţia 14 martie” a obţinut 71 de mandate din cele 128 ale parlamentului unicameral libanez.
Înainte de alegeri, favoriţi în sondajele de opinie erau organizaţia şiită Hezbollah, susţinută de Iran şi Siria. Însă, potrivit rezultatelor parţiale, blocul format Hezbollah şi Amal a fost creditat cu 57 de mandate.
Tabăra majorităţii a început să sărbătorească victoria, în timp ce oficialii din tabăra condusă de Hezbollah au acceptat rezultatul scrutinului, lansând însă un apel pentru formarea unui Guvern de uniune naţională.
Aproximativ 3,2 de milioane de alegatori libanezi au fost invitați la urne pentru a alege cei 128 de deputați ai viitorului legislativ, dintr-un număr total de 587 de candidați. Scrutinul s-a desfășurat în cadrul unor alegeri cruciale care se puteau solda cu înlăturarea guvernului proccidental de la putere sau instaurarea mișcării fundamentaliste Hezbollah, al cărei aliat este Iranul.
Alegerile parlamentare din Liban au fost monitorizate de către 200 de observatori internaționali, inclusiv din cadrul Uniunii Europene și Centrului american Jimmy Carter. Principala confruntare a avut loc în zonele locuite de creştini, divizaţi electoral între cele două tabere. Așadar, în condiții de securitate sporită, circa 50.000 de soldați și politiști au fost mobilizați pentru a supraveghea ordinea publică. Rata de participare la vot a constituit un record pentru ultimele două decenii, depăşind 54%.
Menționăm că fiecărei comunități religioase îi este atribuit un număr de mandate în cele 26 de circumscripții, în funcție de ponderea demografică. Parlamentarii sunt aleși prin majoritate simplă, cele 128 de locuri din Parlament fiind distrubuite egal între creștini și musulmani.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE