Fiecare ţară îşi are eroii şi antieroii săi. Însă nu tot timpul, populaţia poate face diferenţa dintre aceştia. Antieroii au în spatele lor, o echipă profesională de PR-manageri , care ascund crimele şi infracţiunile , formând o imagine falsă. Însă cu timpul, orice minciună camuflată devine evidentă. Din păcate, oamenii află adevărul prea târziu. Un exemplu elocvent e Slovenia, în trecut - lider in fosta Iugoslavie, acum una din cele mai sărace ţări ale Uniunii Europene. Aceasta se datorează fraudelor financiare petrecute timp de 20 de ani, a multimilionarului Branko Drobnak.

Socialist-capitalist glamuros.
 Cine este acest Branko Drobnak, care se află în topul celor mai bogaţi sloveni, a cărui capital legal, înainte de criza economică globală din 2010 , a fost estimat la 200 milioane de euro. Cum a reuşit un simplu oficial guvernamental, timp de 20 de ani, după prăbuşirea fostei Iugoslavii socialiste, să câştige pe spatele fiecărui cetăţean al Sloveniei câte 100 de euro (populaţia Sloveniei e de 2 milioane de locuitori)?
Începând cu 2004, când Slovenia a aderat la Uniunea Europeană, Branko Drobnak a început să-şi cureţe reputaţia sa de afaceri. Cele mai multe fraude producându-se prin intermediul altor persoane, inclusiv personalul Băncii şi alte companii fictive. Acest lucru i-a permis să intre în posesia activelor mari în Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Serbia, Muntenegru, Bulgaria, România şi Moldova. Prin urmare,adevărata lui biografie trebuie aranjată ca intr-un mozaic, bucată cu bucată.
În ultimul timp, sloveanul în vârstă de 61 de ani a depus mult efort şi finanţe pentru a dobândi o reputaţie publică. Vârstnicul metrosexual îşi alege cu grija garderoba şi stilul vestimentar. În public apare cu o eşarfă de mătase în jurul gâtului şi o batistă în buzunarul de la piept al hainei. Prin aceasta reaminteşte de  mafia de la Hollywood.
 În a doua jumătate a anului 2010, criza economica a lovit bussinesul lui Drobnak, iar acesta a declarat fără ezitare, stare de faliment. Pasul dat a fost făcut în mod deliberat, luând în vedere faptul că în urmă cu 2 ani a cumpărat acţiunile celei mai mari bănci de stat NLB (NovaLjubljanskaBanka). Instituţia finaciară avea nevoie de o recapitalizare de 381 milioane de euro. Prin standardele Uniunii Europene, aceasta reprezintă doar câţiva cenţi. Chiar însuşi Branko Drobnak putea recapitaliza banca, renunţând la o parte din activele sale. Cu toate acestea el a decis să se spele pe mâini, dând toată vina falimentului pe baza statului. Ca rezultat, Slovenia a ajuns la un pas de recesiune.
În acest răstimp, Drobnak nu s-a gândit la nimic mai bun, decât să se prefacă invalid, sănătatea fiindu-i subminată de criza economică globală. Însă, în realitate el aştepta momentul, când Slovenia va rămâne fără bani şi va cere ajutor de la UE. Se pare că visul său degrabă se va realiza, deoarece Slovenia, până la sfârşitul anului 2012 se poate confrunta cu o valoare implicită. Experţii sunt de părere că guvernul din Slovenia are doar două opţiuni: să solicite un pachet complet de ajutor din partea Fondului European sau să urmeze exemplul Spaniei şi să ceară bani pentru băncile lor. Economiştii estimează că, bancile Sloveniei au nevoie de 6-8 miliarde de euro.
O parte din torta europeană doreşte să guste şi pseudo-jertfa Branko Drobnak . Dar Aceasta însă, nu este prima dată când el încearcă să profite de durerea altcuiva şi de criză. Mai întâi a fost războiul.
 
Bogăţia pe sânge
Înainte de colapsul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, Branko Drobnak şi-a început cariera  în calitate de funcţionar. În 1974-1975 el a activat în Guvern, sfera  Relaţii Economice Externe. Apoi timp de patru ani  a lucrat în calitate de consilier a Secretarului General în Guvernul Sloveniei. Din 1979 până în 1984 a fost asistentul  conducătorului asociaţiei de construcţii IMOS. După aceea Drobnak până în 1990 a activat în calitate de director adjunct al comitetului executiv al consiliului raional local din Ljubljana-Bezhigrad.
În această perioadă, eroul nostru sau mai degrabă antieroul, a fost infectat de ideile naţionalismului. Mai bine spus, a simţit mirosul schimbărilor care aveau la bază colapsul sovietic. Prin urmare, Drobnak folosindu-şi funcţia şi cunoştinţele, s-a transformat într-un om de afaceri. În 1990, el a devenit director general al societăţii de investiţii «Slovenijalesd.o.o.».
Slovenia a fost cea mai dezvoltată economic în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. Acesta producea mai mult de 17% din producţia de uz casnic , 19% producţie industrială  şi 7% din agricultura .  În a doua jumătate a anilor 80 ai secolului XX, odată cu venirea la putere a naţionaliştilor, Slovenia, precum şi alte republici ale Iugoslaviei, au fost cuprinse de criză economică. Aproximativ 800 de companii au fost în pragul falimentului, a crescut şomajul şi s-a produs un deficit de resurse valutare. A scăzut brusc calitatea vieţii.
În perioada crizei, în toate ramurile politice a  Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, conducere slovenă a fost cea mai independentă. Naţionaliştii încercau să mobilizeze oamenii în jurul ideii de independenţă. Anume liderii din Slovenia, inclusiv  şi lucrătorii consiliilor locale, cum ar fi Drobnak, au fost provocătorii războiului sângeros  între republici şi naţiunile din Iugoslavia.
În 1990, Ljubljana, capitala Sloveniei, a intrat într-o confruntare directă cu Belgrad. Din denumirea Republicii a fost eliminat cuvântul "socialistă". În acelaşi timp, autorităţile locale aveau în subordinea lor, unităţile militare aflate pe teritoriu. Reamintim că, în această perioadă, viitorul milionar se pregătea să-şi schimbe titlul de preşedinte al Comitetului Executiv al Consiliului Raional din Ljubljana-Bezhigrad pe cel de  antreprenor privat. Drobnak a primit nu doar o mică armată proprie dar avea şi acces la arme, care a adus mai târziu la comerţ necontrolat realizat cu toţi participanţii conflictului din Iugoslavia.
23 decembrie 1990 în Slovenia a  fost organizat un referendum în care 88% din populaţie a votat pentru obţinerea independenţei faţă de Iugoslavia.  La 25 iunie 1991 a izbucnit aşa-numitul "război de zece zile" pentru independenţa Sloveniei. În zece zile au fost omorâte zeci de persoane, dintre care majoritatea erau nevinovaţi. Sute de persoane au fost rănite. Cu ajutorul Uniunii Europene a fost semnat pactul de la Brion. Datorită amplasării geografice în apropierea Europa de Vest (frontiere cu Austria şi Italia), s-a evitat un război civil prelungit ca în Croaţia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina.
Cu toate acestea, în anii 90, Branko Drobnak a câştigat capitalul său iniţial. Războiul a permis oamenilor de afaceri sloveni să se îmbogăţească prin două căi. În primul rând, prin furnizarea de arme foştilor compatrioţi din Federaţie, şi apoi celor din opoziţie. În al doilea rând, prin asistenţa financiară din Occident, apelând la faptul că ţara se află între "luptători iugoslavi" şi Uniunea Europeană. Apropo, în 1999, ţările europene membre ale NATO - (cu excepţia SUA) în războiul din Iugoslavia, au cheltuit aproximativ 10 milioane de dolari pe zi, majoritatea din acestea, au ajuns pe minele oamenilor de afaceri locali, cum ar fi Drobnak.
 
Noi feudali din Europa de Sud-Est şi Europa de Est
În paralel cu achiziţia capitalului său Branko Drobnak a luat parte în mod activ la procesul de privatizare a mai multor companii slovene. În 2010, într-un interviu cu publicaţia locală Dnevnik” el a declarat sincer că în 1993-2000 nimic nu a dezvoltat  mai bine afacerea privată în Slovenia, ca aşa-numita privatizare de "certificate". Cu alte cuvinte, funcţionarii care au avut acces la întreprinderile de stat, prin fraude financiare au devenit proprietarii lor. De alt fel ca şi în Rusia, Ucraina şi Republica Moldova.
Drobnak devine director general sau intră în consiliu de supraveghere la câteva zeci de companii. Una dintre aceste firme, în 1992 a fost Poteza”. El a înţeles că într-o ţară mică precum Slovenia poţi avea succes numai atunci când ai posibilitatea de controla fluxurile de investiţii occidentale pentru reînnoirea economiei din Slovenia.
Cu timpul, această companie a evoluat într-un fond important PotezaAdriaticFundBV” (cu sediul principal în Olanda), în care Branko Drobnak, în perioada 2003 - 2009, a funcţionat ca şef al comitetului de investiţii, şi, de fapt, a fost şi proprietar. Anume prin acest fond, Drobnak cumpăra (prin mituirea oficialilor locali şi un număr de companii fictive) diverse afaceri şi bănci din Europa de Sud-Est şi Europa de Est - Bosnia şi Herţegovina, Macedonia, Bulgaria, România, Republica Moldova, etc. Veniturile fostului socialist au ajuns la zeci de milioane de euro.
Un exemplu bun de metodă murdară şi frauduloasă, prin care se sugerează cum a acţionat Branko Drobnak este povestea de privatizare a celei mai mari bănci comerciale din Moldova "Moldova-Agroindbank" (MAIB).
În 2001, Banca Europeană Pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi «WesternNISEnterpriseFund» apar pe lista acţionarilor MAIB. Încă din perioada războiului civil din Iugoslavia, Branko Drobnak îşi consolida relaţiile cu funcţionarii europeni, astfel cumpărarea activelor în Europa a avut loc prin participarea directă a acestora. Pentru a primi accesul la Moldova "Agroindbank", a fost ajutat de reprezentantul BERD, Henry Potter (care a părăsit organizaţia, dar rămâne partenerul de afaceri al slovacului).
În anul 2006, ca urmare a unei proceduri pur formală (în Codul penal este definit ca fraudă) acţiunile deţinute de Bancă şi «WesternNISEnterpriseFund», au fost vândute la trei persoane juridice din Slovenia: «FactorBankad.d», «ActivaInvestd.d» şi «DrugaPenzija DOO». Un alt cumpărător privat a fost fundaţia «PotezaAdriaticFund BV», înregistrată în Olanda. Valoarea totală a tranzacţiei a fost de 122,4 mln lei (la cursul de schimb actual este de aproximativ 9.4 milioane de dolari ).
Nu e greu de înţeles că toate aceste societăţi aparţin aceleiaşi persoane - Branko Drobnak. În timpul licitaţiei de vânzare a fost creată iluzia transparenţei competitive. De fapt, licitaţia nu a avut nici o alternativă. Henry Potter, care la acea vreme era un funcţionar important al BERD, pur şi simplu a vândut acţiunile băncilor din Republica Moldova partenerului său sloven. «PotezaAdriaticFund BV» a fost "respins"  la început de către comisia de licitaţie. Acest Fond nu a putut participa la licitaţie, pentru că nu a avut la momentul necesar  trei ani de experienţă. În plus, în activităţile sale anterioare au fost raportate mari pierderi anuale.
Cu toate acestea, lobbyiştii au întrecut psihologic autorităţile moldoveneşti, prin simplul fapt că unul din fondatorii şi acţionarii «PotezaAdriaticFund B.V.» a fost unitatea structurală a Băncii Mondiale («WorldBankGroup») – IFC. Şi nu putem exclude mita, care a fost oferită autorităţilor de control moldoveneşti din partea infractorului slovean. Explicarea acestei încălcări grave a legislaţiei Republicii Moldova de către străini, prin alte motive nu e posibilă. În semn de recunoştinţă Henry Potter a fost numit membru al consiliului de administraţie al acţionarilor MAIB.

În prezent, Branko Drobnak încearcă prin diferite trucuri şi manipulări să-şi legalizeze şi să-şi reînvie fondurile sale aflate în faliment. Colapsul NLB a intimidat în mod semnificativ situaţia financiară a escrocului slovean. Cu toate acestea, el încearcă să "reînvie" prin intermediul achiziţiilor din Europa de Est, cum ar fi MAIB.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE