politik.md
 În vremea când mă credeam sigură, autoştiutoare şi imparţială am descoperit că nu mai sunt deloc aşa. Întâmplarea a fost să-mi trimită forţa nesiguranţei, a neştiinţei şi a partenenţei chiar în clipa când mă rugam în şoaptă pentru sănătatea celor dragi. Armele cu care mă descurcam zi de zi (ambiţia şi alegerea cuvintelor potrivite) mi-au dat peste cap toate întrebările la care căutam un răspuns. În aşa mod m-am trezit să descopăr că astăzi avem Dumnezei pe Pământ. Vă pare straniu, iar eu am bătut la uşa unuia din Ei.
Născut în sudul Indiei în anul 1926, Sai Baba este numit Avatarul timpurilor noastre. În hinduism Avatarul este recunoscut ca întruchiparea umană a divinităţii pe pământ. Este socotit un sfânt al indienilor şi o mărturie vie a minunilor care depăşeşte legile ştiinţifice prin faptul materializării gândurilor. Am înţeles că minunile sale sunt comparabile cu ale lui Iisus Hristos. Este aşteptat de oameni pentru că vindecă bolile, ajută săracii şi materializează diferite obiecte. Scripturile sale se bazează pe înţelepciune după cum ne spune: „Înţelepciunea poate salva întreaga omenire şi faptele noastre trebuie să izvorască din înţelepciune”, or „Drumul spre fericire nu se află în a face ceea ce-ţi place, dar în a-ţi place ceea ce trebuie să faci”.
Căutam laitmotive să ajung în dedesubturile gândirii sale, însă el era omniprezent în tot şi în toate. L-a cumpăna unei jumătăţi de viaţă l-am întrebat de ce a ales India? Şi a răspuns ferm şi convingător: Nu este alt popor mai credincios şi mai fericit ca indienii.
Am lăsat clipele să curgă în ecou şi să mă descurc în sine ce fac eu de azi încolo. Descopeream că sărăcia lor nu mai este sărăcie, că sunt frumoşi, minunaţi, că femeile poartă cele mai superbe toalete de fiecare zi, că au bărbaţi ca-n filme, iubiri cu poveşti lăcrimoase, peisaje nedevelopate de ochiul lumii şi încă multe alte lucruri pe care le vedeam cu susul în jos şi devenea o realitate stabilă.
M-am adâncit în cărţile iluminate de veacurile sfinte şi am găsit că hinduismul indienilor s-a desprins dintr-o învăţătură mai veche – Buddism, împletindu-se cu o altă religie veche - brahmanismul. Am rămas uimită de faptul că hinduismul a luat multe elemente creştine, folosind în practicile lor, rugăciunea către sfânta treime, precum şi întruchiparea sfântului duh. Am aflat că au 5 percepte sfinte pe care le respectă cu stricteţe:
1. Să nu omori;
2, Să nu furi;
3. Să nu minţi;
4. Să nu fii imoral;
5. Să nu consumi droguri sau băuturi alcoolice.
Aşa ceva găsim şi în Scriptura lui Moise, doar că sunt cu 5 porunci mai multe.
Îmi dau seama că nu sunt cu mult mai înţeleaptă acuma, când am descoperit că toate religiile lumii au ceva care trebuie neapărat de învăţat. M-am obişnuit să trăiesc într-o viaţă banală şi n-am observat că zidul uriaş din faţa ochilor mei nu avea fereastră. Azi, când am găurit o dâră de lumină, îmi caut şi o perdea pentru a o lăsa într-un colţ de lume, de teama vânturilor sălbatice care vor îndrăzni să-mi intre în casa sufletului meu.
Până acum credeam irezistibil că ceream de la Dumnezeu foarte puţin: sănătate, linişte şi împăcare. Acum nu mai cred la fel, ceream cu mult mai mult decât putea să-mi ofere. Acum îi cer doar atât: să-i spun „să nu mă uite”. E fantastic să te simţi în gândul cuiva, fără să te înghesui cu forţa în ochi la cineva.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE