Editorial de jurnalistul Victor Nichituș: Oamenii se trezesc! Nu e solidaritate, unde e alternativă.

Autoritățile Republicii Moldova au prezentat ieri. 8 august, un raport de activitate a Cabinetului de Miniștri, concluzia acestuia fiind: sunt dificultăți, nu ne vindem țara, totul va fi bine.

Prezentările miniștrilor au păstrat un ton aproape triumfalist: statul moldovean a primit statutul de țară candidat la UE, deci avem proiect de țară, UE/România ne va ajuta la greu.

Ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, vicepremierul Andrei Spînu, răspunzător de asigurarea cu energie electrică și gaze naturale a statului moldovean, a declarat că, în domeniul energetic Republica Moldova are o mișcare fără precedent, în 2-3 ani va fi în cu totul altă situație. Adică: nu se știe dacă, la iarnă, moldovenii vor avea lumină și căldură în case, dar peste 2-3 ani, nu în iarna asta, va fi bine.

Și președintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu, vinde iluzii: “ Gaz o să avem, lumină o să avem, lemne o să avem, păcură o să avem. România o să vină și o să ne ajute”, a spus acesta la o emisiune de televiziune.

Președintele moldovean, Maia Sandu, a fost cea care a dat tonalitatea amăgirii populației. În cadrul emisiunii ,,Bună Seara" de la Moldova 1, domnia sa a spus că nu regretă că nu s-a dus la Moscova pentru a negocia prețul la gaz metan. „Avem contractul pe care l-am putut obține. Nu am de gând să vând o parte din țară doar ca să avem gaz mai ieftin timp de șase luni”, a subliniat șeful statului sugerând că autoritățile ruse și-ar dori că cumpere statul moldovean.

E bine că Republica Moldova are un proiect de țară. E rău că politicienii moldoveni mint când afirmă că problemele interne ale Republicii Moldova vor fi rezolvate de către UE/România. Peste partea aia de țară, la care se referă, cel mai probabil, doamna Sandu, Chișinăul oficial nu are control de vreo 30 de ani.

Am mai spus, repet: Scăderea puterii de cumpărare a monedei naționale moldovenești este o problemă internă, sărăcirea populației la fel – războiul din regiune doar agravează proasta gestionare a acestor chestiuni interne.

România și Uniunea Europeană au propriile probleme, ajutorul lor nu va fi de ajuns pentru a rezolva toate problemele existente între Prut și Nistru.

Rusia nu are de gând să cumpere toată Moldova, are deja regiunea transnistreană. Cel mai probabil, în schimbul gazelor ieftine, Chișinăul ar fi trebuit să fie mai maleabil în relațiile cu Tiraspolul. Oficialii de la Chișinău deja procedează așa, pentru menținerea păcii pe Nistru.

Comentatorii politici spun doar jumătate de adevăr atunci când afirmă că decidenții PAS au administrat bine, într-un an de mandat, criza refugiaților și criza gazelor. Guvernul Republicii Moldova a avut suficiente bâlbe în administrarea crizei refugiaților. Municipalitatea Chișinău a fost cea care s-a mobilizat exemplar și a pus la dispoziția refugiaților Centrul Moldexpo, dat apoi exemplu de management în circuitul vizitelor oficialităților europene la Chișinău. Nici în prezent, autoritățile moldovene nu au adresele exacte ale refugiaților ucraineni pentru a le pune la dispoziția Agenției ONU care plătește ajutorul social lunar al acestora.

Guvernul moldovean a făcut față crizei gazelor pe spinarea consumatorilor – a acceptat mărirea prețului, tariful pentru un metru cub de gaze naturale a ajuns la 23 de lei. Nu se știe dacă marea majoritate a cetățenilor va avea bani pentru a plăti aceste facturi.

În schimb, încep să apară primele semne că solidaritatea promisă de către Partidul Acțiunii și Solidarității este o iluzie: oamenii încep să se trezească.

Astfel, Judecătoria Rîșcani a respins solicitarea Cancelariei de Stat de a declara ilegală creșterea tarifului la transportul public în municipiul Chișinău și a afirmat că această solicitare a Cabinetului de Miniștri este o ingerință în treburile Administrației Publice Locale și crează un precedent grav pentru toate primăriile.

La fel, un comentator politic român se întrebă de ce ar trebui România să plătească pentru sprijinirea Cabinetului de Miniștrii de la Chișinău. La București au apărut mai multe voci care spun că în relația cu oficialii de la Chișinău politicienii români ar trebui să fie mai pragmatici și să nu se mai lase înșelați de către basarabeni.

La un an de guvernare, tot mai mulți cetățenii dintre Prut și Nistru pun la îndoială vremurile bune promise de guvernanți. Ei simt, pe buzunarul lor, calitatea administrării statului: prețuri mari la alimente și servicii, prețuri mai la produse petroliere, gaz și energie. Sărăcie și frică în ziua de mâine.

La un an de guvernare cetățenii se trezesc din somnul iluziilor vândute de către guvernanți. Constată că au fost mințiți și încep să își pună întrebări. Care este alternativa, există sau nu?

Răspuns la această întrebare are o singură persoană, cel care a lansat speranța unei alternative naționale. Și ar trebui să îl ofere mai rapid.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE