„Scandalul Zubco” a pus în lumină toată mizeria morală a politicului moldovenesc. Lumea normală, atâta cât a mai rămas în RM, a trăit, consternată, sentimentul dezgustului și al rușinii pentru cei pe care i-a ales acum trei ani.
Modul cinic și ipocrit în care elitele de la guvernare au gestionat tragedia din 23 decembrie 2012 ne-a convins (a câta oară!) că trăim într-o țară periculoasă în care nu viața omenească este suprema valoare, ci Puterea. Numai într-o asemenea țară, un stupid accident vânătoresc, soldat cu moartea unui om, a fost transformat într-un dezgustător scandal politic, opinia publică fiind supusă unei operațiuni masive de dezinformare, spălare a creierilor și manipulare.
Am fost primul ziarist care a comentat evenimentul. Pe 7 ianuarie, a doua zi după conferința de presă a lui S. Mocanu, am publicat pe site-ul TIMPUL.MD comentariul „Scandalul Zubco”: o demisie de onoare într-o țară de coșmar”. Am calificat cazul ca fiind „scandalos și de o gravitate maximă”. Îmi exprimam îngrijorarea că „cel mai prost lucru care se poate întâmpla acum e ca să fie scoase din cazărmi detașamentele de manipulare și în locul unei investigații obiective și oneste publicul să fie servit cu speculații politice”. Din păcate, exact aceasta s-a întâmplat. În săptămâna care s-a scurs, analiști politici și bloggeri care au renunțat deschis la „centurile de castitate” au isterizat societatea, dezinformând-o și manipulând-o, întrecându-se cu politicienii la probele de partizanat, minciună, cinism și ipocrizie. Anume săptămâna aceasta am realizat cât e de numeroasă armata celor care se dau drept analiști și bloggeri independenți, dar care de fapt ciugulesc lacom din palmele Marilor Patroni. Nu e de mirare că anume aceștia strigă „Prindeți hoțul!”.
Acum toți se întreabă cum se va încheia acest scandal (apropo, cel mai mare scandal politic produs în cei trei ani de guvernare a Alianței, care, prin rezonanța lui socială l-a lăsat în umbră chiar și pe cel legat de atacurile raider din vara lui 2011). S-a anunțat că astăzi se convoacă Consiliul AIE în cadrul căruia se va discuta accidentul din 23 decembrie 2012 și „disfuncţionalităţile din activitatea organelor de drept”, precum și „prestaţia persoanelor cu înalte funcţii publice” implicate în gestionarea cazului. Cu siguranță, nu „disfuncționalitățile... ș.a.m.d.” îi preocupă pe liderii Alianței, ci funcția de procuror general. Avem motive să ne așteptăm ca și după ședința de astăzi să fim hrăniți cu declarații zgârcite și confuze, ca în perioada constituirii AIE-2, când eram asigurați, după fiecare ședință, că se discută „valori și principii”. Ce fel de valori și principii s-au discutat, am văzut – „scandalul Zubco” e o consecință a acestor „valori și principii”.
R. Moldova a intrat într-o serioasă criză politică, iar cei trei lideri ai Alianței n-au soluții viabile pentru dezamorsarea ei. În această criză nu avem îngeri; am citit cu un sentiment de profundă jenă comentariile în care V. Filat era poziționat ca mare „justițiar”. Adevărul e că Filat a contribuit cel mai mult la aprofundarea crizei, el, ca și ceilalți, nu pentru „valori și principii” luptă, ci tot pentru funcția de procuror general. (Pot să aduc mai multe dovezi în acest sens!). La modul ideal, soluția depășirii crizei ar fi înlocuirea actualului procuror cu un procuror liber de angajamente politice și trecerea imediată la reformarea respectivei instituții. Nu cred însă că liderii Alianței - toți trei și toți ca unu! - doresc să renunțe la faimosul algoritm. Cititorii știu de ce. Nu în zadar, la algoritm nu vor să renunțe anume acei care strigă cel mai tare că vor departinizarea organelor de forță. Nu sunt pregătiți cei trei lideri ai Alianței nici pentru alegeri parlamentare anticipate. Nu cred (în contextul creat) nici în perspectiva unui vot comun al comuniștilor și peledemiștilor pentru demiterea lui Zubco. Iată de ce, dacă nu se va produce vreo minune și nu va fi încălcată tradiția, e de așteptat ca și acest scandal să se încheie „amiabil”, Alianța mai fiind o dată salvată de la pieire... „în numele operei istorice de integrare europeană a RM” ori/și a „salvării Moldovei de comunism și sărăcie”.
Astfel, cei trei lideri (Filat, Lupu și Ghimpu) nu vor pune problema tranșant: ori Alianța, ori Zubco, fiindcă actuala coaliție nu e constituită din parteneri, ci din oponenți (dușmani de moarte). Azi niciuna dintre tabere nu este încă pregătită pentru aplicarea loviturii mortale, din care cauză cel mai probabil deznodământ al acestui scandal va fi negocierea unui armistițiu. Iar până la următorul scandal (și armistițiu) societății gânditoare i se lasă o singură alternativă: să trăiască din plin sentimentele de frică, rușine, deznădejde, umilință și scârbă că sunt cetățenii unei asemenea „țări de succes”.