Deputatul Oazu Nantoi, președinte al grupului parlamentar de prietenie cu Ucraina, consideră că actualul regim al Federației Ruse este unul dictatorial personalizat, cu o ideologie. În opinia sa, ideologia de „русский мир” este un fel de ambalaj al aceleiași ideologii fasciste, xenofobe. Parlamentarul a făcut trimitere la publicația unei agenții ruse de știri din aprilie 2022, în care se menționează despre modul în care Rusia trebuie să procedeze cu Ucraina. Acolo se formulează clar scopul de genocid al poporului ucrainean și lichidarea statului ucrainean. În viziunea sa, acesta nu este decât un manifest al fascismului rusesc.
„Este încă un moment. E o banalitate, dar totuși trebuie de repetat că Federația Rusă este singurul stat care nu recunoaște, sfidează suveranitatea, integritatea teritorială și statutul nostru de neutralitate proclamat unilateral. Pe teritoriul Republicii Moldova se află ilegal trupele Federației Ruse. Federația Rusă și-a încălcat toate angajamentele de a-și evacua aceste trupe de pe teritoriul Moldovei”, susține parlamentarul
El este ferm convins că, dacă Ucraina nu ar fi rezistat în urma acestui atac frontal din partea Federației Ruse, atunci Federația Rusă ar fi ocupat și Republica Moldova. Și tancurile rusești s-ar fi oprit, în cel bun caz pe malul Prutului, așa cum s-a întâmplat pe 28 iunie 1940. „Federația Rusă nu ne recunoaște ca stat, nu recunoaște dreptul nostru la existență și dacă ar fi avut posibilitatea, ne-ar fi ocupat”, opinează Oazu Nantoi.
Parlamentarul s-a referit și la formatul 5+2 pentru reglementarea conflictului transnistrean, în care Rusia și Ucraina aveau statut de mediatori. Potrivit lui, inițial, chiar dacă erau nuanțe, cele două state aveau o poziție comună. Însă, situația a început să se schimbe după anexarea Crimeii, în special după ce Rusia a pornit ideea de „transnistrizare” a Ucrainei sub pretextul soluționării conflictului cu unele teritorii ocupate de regiunile Donețk și Lugansk. Situația s-a schimbat radical după data de 24 februarie 2022, când și Republica Moldova și Ucraina s-a pomenit pe aceeași parte a baricadei.
„Rusia aduce ceea ce aduce, pe când Ucraina apără libertatea, drepturile omului, viitorul democratic pe continentul european și în Republica Moldova în special. Aceasta determină relațiile speciale de azi între Republica Moldova și Ucraina, ținând cont de posibilitățile modeste ale Republicii Moldova și de statutul de neutralitate unilateral proclamată, care nu rezolvă nicio problemă, dar oricum impune niște limite”, a mai spus Oazu Nantoi.
Scriitorul Mircea Ciobanu, editor de carte și jurnalist, a menționat că toate politicile revanșarde se pretind a fi întotdeauna pentru „un fel de dreptate”. „Și în acest caz, o etică favorabilă Federației Ruse ar avea motivația că „își apără teritoriile cândva pierdute”. Potrivit lui, în cazul Republicii Moldova, lucrurile s-au simplificat foarte de mult. Și aceasta pentru că, anterior, existau iluzii că actuala formațiune de guvernământ le va arăta socialiștilor care au fost la guvernare că pot fi create relații de bună vecinătate și de bună colaborare cu Moscova. Și anume bazată pe principii de egalitate, dar nu în postură de servili și supuși. „Această iluzie poate ar mai fi durat dacă nu ar fi venit data de 24 februarie 2022, care a limpezit foarte mult lucrurile. Chiar din prima zi a războiului am fost puși în fața alegerii și aproape că ni se dicta această alegere, dacă am fi judecat rațional”, a menționat Mircea Ciobanu.
El a făcut trimitere la discursurile liderului de la Kremlin dinaintea războiului și din ziua de 24 februarie, care reprezintă declarații de revanșardă. Acestea se axează pe recuperarea teritoriilor fostului Imperiului Rus. Un alt aspect ține de recuperarea teritoriilor de influență a Rusiei pierdute prin extinderea NATO.
„În ultimă instanță, urmează să atașăm aici toată teoria lumii ruse pe care au emis-o încă în 2014. Și deodată lucrurile încep să ne facă să ne cutremurăm și ne impun să facem alegerea. O altă cale decât calea pe care am ales-o noi spre lumea civilizată, spre Uniunea Europeană, spre colaborarea cu țările civilizate din spațiul nostru tradițional european – o lume care și-a regăsit libertatea și colaborarea după două măceluri sângeroase. Nu a fost atât de simplu, dar a oferit atâtea posibilități încât toată lumea, fie din Siria, fie din Rusia, fie din fostele republici unionale fug în Europa și nu invers, în Rusia”, explică Mircea Ciobanu.
„Și atunci noi trebuia să facem această alegere, eram obligați să o facem. Cel care ne-a pus pe noi, aproape ne-a trimis pe frontul virtual de susținere a Ucrainei este Vladimir Vladimirovici Putin. Adică nu am mai avut ce să ezităm, pentru că noi acum ar trebui să susținem Ucraina pentru a ne păstra ființa noastră. Este o alegere nu doar etică, etnică, ci și una absolut rațională pentru păstrarea ființei. Aici sunt toate explicațiile”, a mai spus scriitorul.