Planul de a exporta cereale din Ucraina prin porturile dunărene și prin portul Constanța, după ce Rusia a ieșit din acordul de la Marea Neagră, este singura cale ce ar avea sens din punct de vedere economic, însă nu este o soluție ușoară. SUA, UE, Moldova şi România dicută astăzi la Galaţi despre rutele alternative pentru transportul cerealelor din Ucraina, după ce Federația Rusă a ieșit, luna trecută, din acordul care permitea exportul acestui tip de produse. Agenda discuțiilor vizează fortificarea porturilor românești inclusiv portul Galați ca o rută alternativă pentru exportul cerealelor ucrainenene. La întrunire particiipă funcționari de la București și Chișinău, ambasadori.
După ce a ieșit din acordul de la Marea Neagră, Rusia a lansat un război alimentar, transformând alimentele într-o armă. UE a anunțat "coridoarele de solidaritate" - rute feroviare, rutiere și fluviale de-a lungul cărora Ucraina poate exporta alimente, în timp ce Croația a oferit utilizarea portului său Rijeka, iar statele baltice și-au oferit propriile porturi. Cu toate acestea, rutele terestre spre Vest sunt complicate și costisitoare. Ucraina a moștenit de la Uniunea Sovietică căi ferate care sunt mai late decât majoritatea celor din Europa, astfel încât mărfurile trebuie transferate între trenuri la graniță. Sub presiunea propriilor fermieri, cinci țări europene vecine au interzis importurile de cereale ucrainene. Mărfurile care tranzitează aceste țări sunt, teoretic, neatinse, dar există încă lungi cozi de camioane reținute la granița cu Polonia din cauza controalelor veterinare laborioase. Se discută despre crearea unor "coridoare verzi" care ar permite ca exporturile ucrainene să fie transportate fără controale vamale, sanitare sau veterinare până când ajung în portul de destinație, dar acestea nu au fost încă aprobate. Singura alternativă bună privind transportul cerealelor ar fi utilizarea porturilor de pe Dunăre din Ucraina, Izmail și Reni, și din România, Galați și Brăila, de unde transporturile ar putea fi încărcate pe barje și nave. Navele trec apoi prin cele trei canale navigabile ale Deltei Dunării sau prin cele două ramuri ale canalului Dunăre-Marea Neagră, mai la sud, pentru a fi transferate pe cargoboturi oceanice mult mai mari în portul românesc de mare adâncime Constanța, capabil să primească nave de marfă de 50.000 de tone. De acolo, cargoboturile pot naviga în apropiere de coastă, rămânând în siguranță în apele teritoriale ale României, Bulgariei și Turciei până când ajung în strâmtoarea Bosfor. Anul trecut, această rută a reprezentat aproximativ 20 de milioane de tone de marfă transportată. Teoretic și cu unele investiții, s-ar putea ajunge la o capacitate de până la 35 de milioane de tone pe an, mai mult decât totalul exportat prin Inițiativa pentru cereale de la Marea Neagră, notează profit.ro
În practică însă, există complicații grave. Cel mai important - rușii sunt conștienți că ruta Dunării este o alternativă fezabilă și se străduiesc să o taie. Atacurile cu drone asupra orașelor-port de la Dunăre Reni și Izmail, din iulie și august, au distrus depozite și silozuri, precum și cerealele din interiorul acestora - suficiente pentru a hrăni 66 de milioane de oameni timp de o zi. În prezent, în largul coastelor din Delta Dunării și ale Constanței există mari ambuteiaje de nave, care așteaptă decizii privind siguranța de a înainta. Pe lângă considerentele de securitate, există și constrângeri privind capacitatea. Delta Dunării este aglomerată, iar unele canale sunt atât de înguste, încât navele pot trece doar într-o singură direcție. Canalele pot primi doar nave și convoaie de barje mici.