Conflictul dintre fondatorii FlyOne și autoritățile Republicii Moldova intră într-o etapă nouă și mult mai complicată. În loc să accepte înstrăinarea participațiilor, impusă prin decizia Consiliului pentru Examinarea Investițiilor de Importanță pentru Securitatea Statului, proprietarii companiei aleg confruntarea juridică și anunță că vor continua lupta inclusiv în arbitraj internațional.
Miza este una mult mai mare decât proprietatea asupra unei companii aeriene. În joc sunt continuitatea operațiunilor FlyOne în Republica Moldova, soarta a sute de angajați, biletele deja vândute și, într-un sens mai larg, mesajul pe care acest conflict îl transmite investitorilor străini.
De unde a pornit disputa
Pe 22 iunie, CEIISS a decis ca fondatorii FlyOne să-și înstrăineze participațiile, acordând un termen de 90 de zile. Acesta expiră pe 22 septembrie.
Fondatorii companiei contestă însă legalitatea deciziei. Mircea Maleca susține că hotărârea ar fi fost fundamentată pe prevederi legislative care între timp au fost abrogate și acuză autoritățile că au prelungit nejustificat examinarea cazului.
De cealaltă parte, autoritățile susțin că procedura a durat aproape 11 luni deoarece compania nu ar fi oferit toate informațiile solicitate privind beneficiarii efectivi și fluxurile financiare dintre FlyOne Moldova și entitatea afiliată din Armenia.
Prin urmare, cele două tabere prezintă versiuni diametral opuse asupra aceleiași probleme: FlyOne vorbește despre presiuni și un posibil abuz al statului, în timp ce autoritățile invocă necesitatea verificării unor riscuri legate de control și finanțare.
„Atac raider” versus securitatea statului
Unul dintre cele mai dure elemente ale disputei este limbajul folosit de fondatorii companiei. Atât Mircea Maleca, cât și Vladimir Cebotari au calificat acțiunile autorităților drept un „atac raider” și au sugerat că în spatele presiunilor ar putea exista interese economice pentru eliminarea FlyOne de pe piață.
Este, deocamdată, o acuzație a proprietarilor companiei, care trebuie separată de poziția oficială a statului.
Autoritățile își justifică intervenția prin mecanismele de verificare a investițiilor considerate importante pentru securitatea statului. Tocmai aici se află una dintre principalele vulnerabilități ale cazului: dacă statul nu va putea demonstra solid, în fața instanțelor, motivele și temeiul juridic al deciziei, disputa s-ar putea transforma dintr-un dosar privind securitatea economică într-un litigiu costisitor pentru Republica Moldova.
De ce miza economică este atât de mare
FlyOne nu este un operator marginal. Potrivit fondatorilor, compania are peste 600 de angajați, o flotă de aproximativ 30 de aeronave și înregistrează o creștere anuală de 25–30%. Maleca afirmă că FlyOne contribuie anual cu aproximativ jumătate de miliard de lei la buget.
La acestea se adaugă aproximativ 400 de mii de pasageri care, potrivit lui Cebotari, au deja bilete cumpărate. O eventuală suspendare a operațiunilor ar însemna, prin urmare, nu doar o problemă corporativă, ci și una pentru pasageri, angajați, aeroport și întreaga piață aviatică.
În cazul în care activitatea companiei ar fi oprită, efectele ar putea fi resimțite rapid: curse anulate, pasageri care trebuie redistribuiți către alți operatori, presiuni asupra prețurilor biletelor și pierderi pentru furnizorii și partenerii locali ai companiei.
Arbitrajul internațional schimbă raportul de forțe
Decizia fondatorilor de a recurge la arbitraj internațional este probabil cea mai importantă evoluție a conflictului. Prin această mișcare, disputa nu mai rămâne exclusiv în spațiul juridic intern. Statul moldovean riscă să fie obligat să-și apere deciziile și în fața unei jurisdicții internaționale, cu posibile consecințe financiare.
În același timp, fondatorii FlyOne transmit că nu intenționează să cedeze compania doar pentru a încheia conflictul. Ei au contestat deciziile autorităților și susțin că sunt pregătiți să ducă disputa mai departe.
Menționarea Curții Europene a Drepturilor Omului indică faptul că proprietarii iau în calcul o confruntare juridică de durată.
Ce se poate întâmpla după 22 septembrie
Termenul-limită devine astfel punctul critic al întregii situații.Primul scenariu este ca autoritățile și compania să ajungă la o soluție negociată înainte de expirarea termenului. Al doilea scenariu este ca fondatorii să refuze înstrăinarea participațiilor, iar autoritățile să treacă la următoarea etapă prevăzută de procedurile legale. În acest caz, riscul suspendării operațiunilor FlyOne pe teritoriul Republicii Moldova devine unul real.
Al treilea scenariu este escaladarea juridică: compania își continuă operațiunile și contestă măsurile statului în instanțele naționale și în arbitrajul internațional.
Acesta ar putea fi și cel mai lung scenariu, cu efecte care se pot întinde pe ani.
Miza pentru Guvern
Pentru autorități, cazul FlyOne este un test important. Dacă există într-adevăr riscuri privind controlul companiei, beneficiarii efectivi sau fluxurile financiare, Guvernul trebuie să le demonstreze clar și juridic, nu doar politic. În același timp, dacă măsurile statului vor fi percepute de investitori drept o intervenție disproporționată asupra unei companii private, cazul poate afecta încrederea în mediul de afaceri din Republica Moldova.
Aici se află adevărata miză a conflictului: statul trebuie să demonstreze că protejează securitatea economică fără să transforme mecanismele de control într-un instrument de presiune asupra mediului privat.
Pentru FlyOne, însă, decizia de a nu vinde înseamnă asumarea unui risc major. Compania intră într-o confruntare directă cu statul, iar 22 septembrie poate deveni momentul în care conflictul trece de la dispute și acuzații la consecințe concrete asupra activității operatorului aerian.


