Potrivit agenției INFOTAG, în articolul „Lupta pentru cea mai săracă ţară din Europa” pentru revista American Interest, autorii menţionează că, „începând cu 1991, relaţiile dintre Moldova şi Ucraina s-au aflat într-o permanentă oscilare, trecând de la încredere călduroasă la o iritare puternică”.
„În perioada lui Poroşenko, Ucraina a sprijinit Moldova în această chestiune, temându-se să perturbeze stabilitatea relativă din Transnistria. Zelenski probabil că va adopta o poziție antirusească mai militară decât îşi poate permite guvernul multilateral de la Chișinău. Iar această ostilitate a Kievului față de Moscova poate fi transferată pe autoritățile separatiste de la Tiraspol”, consideră autorii.
Ei califică drept o „ironie a sorţii” faptul că în ultimii ani s-au înregistrat unele progrese în problema transnistreană, deși acestea au fost atinse din contul relațiilor dintre oligarhi: Vlad Plahotniuc, șeful „Sheriff”, Victor Guşan, și fostul președinte al Ucrainei, Petro Poroșenko.
„Cu toate acestea, acest progres nu a atins una dintre principalele probleme – statutul Transnistriei. Tiraspolul insistă cu încăpățânare asupra independenței și recunoașterii sale internaționale. Iar Moscova, cooperând în mod surprinzător și constant cu partenerii din formatul „5+2”, s-a abținut să impulsioneze Tiraspolul către un statut special. Deocamdată nu există semne clare de schimbări reale în pozițiile Moscovei sau Tiraspolului. Procesul de reglementare transnistreană necesită o cooperare între Statele Unite, UE, Rusia, Ucraina și OSCE. Astfel, evenimentele din problema transnistreană pot anticipa schimbări politice mai largi în regiune și în Europa în general”, consideră autorii.