Nu mă pricep la farse, dar ştiu că ele ajută foarte bine. În zilele acestea m-am întrebat cel mai des dacă avem sau nu instructori de farse. Ce-ar fi asta? mă întrebaţi voi. Nici nu ştiu dacă prin definţie aş găsi răspunsul potrivit. E condimentată cu glume, zâmbete, lacrimi, teatru şi multe alte elemente care până la urmă dacă nu eşti atent obţii un produs tragic şi amar.
La începutul anului 2010 descopeream că India este compusă din 37 de state, fiecare stat având un parlament al său, care îşi adoptă legile sale, dar care nu face abateri de la norma legislativă generală. Odată la cinci ani ei aleg Parlamentul ţării care este constituit din 543 de deputaţi şi la care participă candidaţi din toate partidele existente. La aproximativ 1.700.000.000 de cetăţeni ai Indiei sunt înregistrate doar 7 partide. Din aceste 7 partide, cele mai viabile sunt doar 4, printre care se numără şi partidul comunist. Majoritatea indienilor, în proporţie de 80 % susţin un singur partid – Kongress, care este condus de Sofia Gandi, nora fostului preşedinte al ţării Indira Gandi.
Mi-am aruncat ochii peste listele de la CEC şi ... da, da, da, mi-am făcut aceeaşi concluzie. Suntem cap de listă la sărăcie, suntem cei mai puţini ca popor, suntem cei mai mândri de prostie şi avem cele mai multe partide şi candidaţi independenţi pe cap de locuitor.
Dacă mi-ar propune să mă afişez pe lista cuiva ştiţi ce aş alege eu? Partidul Kongress. Acolo la sigur că trec în Parlament. Dar ... am o singură problemă. Nu am aripi şi nici motor. Nu este nici chiar ruta Chişinău-Delhi. Oare la ce uşi să bat ca să înceapă să dea cetăţenii şi pentru India. Mai am o ideie: voi deschide o filială a acestui partid în Moldova. Oameni buni, drumurile mele duc spre CEC. E timpul înregistrărilor de partid, e veacul minunilor!