De ce investitorii străini ocolesc Moldova, chiar dacă Agenția de Investiții prezintă rezultate încurajatoare

Absența Republicii Moldova de pe „harta marilor investitori” nu ține de un singur factor, ci de un cumul de vulnerabilități structurale, geopolitice și instituționale care, puse cap la cap, reduc atractivitatea țării în competiția globală pentru capital.

Dimensiunea redusă a pieței interne reprezintă pentru Moldova un obstacol major, deoarece investitorii mari caută fie piețe de consum consistente, fie hub-uri logistice strategice, iar Moldova, cu o populație mică și cu o putere de cumpărare limitată, nu poate oferi volum suficient pentru investiții orientate spre consum intern, fiind nevoită să mizeze aproape exclusiv pe export.

În al doilea rând, percepția privind instabilitatea regională afectează încrederea investitorilor, deoarece proximitatea față de războiul din Ucraina și existența conflictului transnistrean sporesc percepția de risc, chiar dacă efectele directe asupra activității economice sunt limitate, iar capitalul mare este, prin definiție, prudent și preferă jurisdicții considerate previzibile și sigure pe termen lung.

Un alt factor esențial pentru atragerea investițiilor străine îl reprezintă infrastructura insuficient dezvoltată, atât în ceea ce privește drumurile, căile ferate și logistica, cât și infrastructura energetică, deoarece investitorii industriali sau din domeniul producției analizează atent costurile de transport, stabilitatea aprovizionării cu energie și conectivitatea cu piețele externe, iar orice vulnerabilitate în aceste domenii reduce competitivitatea.

De asemenea, birocrația și impredictibilitatea legislativă au constituit, de-a lungul anilor, o problemă structurală, întrucât investitorii strategici solicită reguli clare, stabile și aplicate uniform, iar schimbările frecvente de reglementare sau durata mare a procedurilor administrative pot descuraja proiectele de anvergură.

În cazul Moldovei, nu trebuie ignorat nici deficitul de forță de muncă, determinat de migrație și de scăderea demografică, deoarece, deși țara noastră oferă costuri salariale relativ competitive, disponibilitatea specialiștilor calificați, mai ales în domenii tehnice și industriale, devine o provocare reală pentru investițiile de mari dimensiuni.

În plus, competiția regională este foarte intensă, deoarece țări precum România, Polonia sau statele baltice oferă investitorilor acces direct la piața UE, infrastructură mai dezvoltată, scheme de ajutor de stat consistente și un istoric mai lung de integrare economică, ceea ce face ca Moldova să pornească dintr-o poziție dezavantajată în atragerea capitalului mare.

Totuși, trebuie menționat că Moldova nu este complet absentă de pe radarul investitorilor, ci mai degrabă atrage investiții de dimensiuni medii, în sectoare precum IT, automotive sau agroalimentar, iar provocarea reală constă în transformarea acestor investiții punctuale într-un ecosistem stabil și predictibil, capabil să genereze încredere pe termen lung.

Principalii indicatori ai investițiilor străine  au constituit 6,2 miliarde USD – stocul total al investițiilor străine directe la sfârșitul trimestrului III din 2025.

+786,5 milioane USD – creșterea stocului de investiții într-un singur an (2025 față de 2024), adică o majorare de 14,4%.

3,6 miliarde USD – valoarea capitalului investit de companiile din Uniunea Europeană, care rămâne principalul investitor în Moldova.

Companiile din Moldova Innovation Technology Park au avut în 2025 o cifră de afaceri totală de 18,9 miliarde lei (≈1 miliard USD).

Aceste cifre prezentate de Agenția de Investiții „Invest Moldova” la prima vedere, par solide și încurajatoare, însă o analiză atentă a cifrelor și a discursului instituțional relevă o combinație de progres real și ambiții încă fragile, dependente de finanțare externă și de campanii de imagine intens promovate.

Declarațiile directorului,  Agenției despre „consolidarea activității instituției” sugerează o maturizare instituțională, însă accentul pus pe mecanismele de promovare și pe facilitățile oferite investitorilor scoate în evidență o dependență considerabilă de sprijinul extern, în special de garanțiile Uniunii Europene prin EFSD+, ceea ce poate fi interpretat atât ca o oportunitate strategică, cât și ca un semn că atractivitatea structurală a mediului investițional din Moldova rămâne insuficientă fără sprijin financiar și garanții suplimentare.

De asemenea, programul de granturi pentru participarea la expoziții, misiuni economice și campanii de promovare a exporturilor demonstrează un efort susținut de internaționalizare a companiilor moldovenești, însă faptul că doar 129 din 2 294 de întreprinderi au raportat creșteri concrete ale exporturilor sugerează că impactul nu este uniform și că multe companii folosesc instrumentele de promovare fără a reuși să transforme vizibilitatea în contracte ferme și creșteri sustenabile ale vânzărilor.

Să nu uităm că la un buget de aproximativ 50 de milioane de lei (aproximativ 2,5 milioane de euro) pentru o Agenție de Investiții, impactul real poate fi destul de limitat, mai ales dacă scopul este atragerea de mari investitori internaționali și promovarea imaginii economice a țării, deoarece cheltuielile operaționale, campaniile de marketing, participarea la expoziții internaționale și susținerea proiectelor locale consumă rapid fondurile disponibile.

De exemplu, pentru a organiza misiuni economice, granturi pentru companii, evenimente de promovare, campanii media internaționale și activități de promovare online, bugetul menționat abia acoperă câteva acțiuni punctuale și nu poate concura cu agențiile din țări vecine sau din UE, care au fonduri de zeci sau sute de milioane de euro și pot asigura o prezență constantă, vizibilitate și sprijin substanțial pentru investitori.

Practic, la acest nivel de finanțare, Agenția poate funcționa mai mult ca un catalizator simbolic și de promovare, decât ca un instrument cu efect substanțial asupra economiei reale, și succesul depinde mult de utilizarea eficientă a fiecărui leu și de atragerea de finanțări externe sau parteneriate strategice pentru a suplimenta bugetul.

Planurile pentru 2026, care includ majorarea bugetului pentru programul BRIDGE Export la 20 de milioane de lei și lansarea platformei moldova.md, arată o extindere clară a activităților și o dorință de profesionalizare a promovării economice, însă creșterea substanțială a finanțării publice impune și o responsabilitate sporită în ceea ce privește transparența, evaluarea rezultatelor și măsurarea impactului pe termen lung, pentru a evita transformarea agenției într-un instrument predominant de marketing instituțional.

În ansamblu, Agenția de Investiții pare să fi intrat într-o fază de expansiune și consolidare, în care combină atragerea de capital, sprijinirea exporturilor și promovarea imaginii țării, însă succesul real al acestei strategii va depinde nu doar de numărul de evenimente organizate sau de sumele alocate, ci de capacitatea de a transforma investițiile atrase și campaniile de promovare în dezvoltare economică durabilă, locuri de muncă bine plătite și creștere competitivă autentică a economiei naționale.

Deși 2025 a fost prezentat ca un an istoric al stabilizării și modernizării economice, investitorii străini continuă să privească Republica Moldova cu o prudență care trădează nu neapărat lipsa progresului, ci neîncrederea în sustenabilitatea lui pe termen lung. Faptul că Republica Moldova a fost evaluată pentru prima dată de toate cele trei mari agenții – S&P Global Ratings (BB-/B, perspectivă stabilă), Moody's (B3, perspectivă stabilă) și Fitch Ratings (B+, perspectivă stabilă) – reprezintă, fără îndoială, un câștig de credibilitate financiară, însă aceste calificative rămân în zona „speculativă”, ceea ce în limbaj investițional înseamnă risc ridicat, volatilitate potențială și costuri mai mari ale capitalului, iar pentru marile fonduri instituționale, care operează cu mandate stricte, astfel de ratinguri sunt insuficiente pentru a justifica o expunere semnificativă.

Digitalizarea accelerată, cu 75% dintre serviciile publice pentru business disponibile online și menținerea categoriei A în GovTech Maturity Index, arată o modernizare administrativă reală, dar pentru investitori nu contează doar interfața digitală a statului, ci și profunzimea reformelor din justiție, coerența aplicării legii, stabilitatea regimului fiscal și capacitatea instituțiilor de a oferi protecție efectivă proprietății și contractelor, iar aici percepția externă rămâne încă fragilă, marcată de experiențe istorice de instabilitate politică și crize bancare.

Depășirea exporturilor de servicii față de cele de mărfuri în trimestrul II din 2025 este, structural, un semn al maturizării economiei și al orientării către valoare adăugată mai mare, însă dimensiunea absolută a economiei rămâne redusă, piața internă este limitată, iar dependența de remitențe și de conjunctura regională continuă să influențeze puternic dinamica macroeconomică, ceea ce face ca investitorii strategici să vadă Moldova mai degrabă ca pe o extensie a altor piețe decât ca pe un pol de creștere de sine stătător Investitorii mari caută nu doar granturi și facilități fiscale, ci ecosisteme consolidate, infrastructură logistică matură, forță de muncă suficientă și stabilitate demografică, iar exodul populației și deficitul de specialiști rămân semnale de alarmă serioase.

Aderarea la SEPA, integrarea în Convenția privind regimul de tranzit comun și parteneriatul cu Bursa de Valori București pentru lansarea unei noi burse sunt pași importanți de integrare europeană, dar piața de capital locală este încă la început, lichiditatea este redusă, iar investitorii internaționali preferă jurisdicții unde mecanismele financiare sunt deja testate și adânc integrate în fluxurile globale de capital.

Prin urmare, problema nu este absența progresului, ci decalajul dintre ritmul reformelor și nivelul de încredere acumulat în timp: investitorii străini nu ocolesc neapărat Republica Moldova pentru că nu ar exista rezultate bune, ci pentru că așteaptă confirmarea repetată, pe termen mediu și lung, că aceste rezultate nu sunt episoade conjuncturale, ci expresia unei transformări ireversibile și stabile.

Recenta declarație a ministrului Economiei, Eugen Osmocehscu, privind intenția Republicii Moldova de a liberaliza și mai mult piața muncii în 2026, prin atragerea lucrătorilor din state din afara Uniunii Europene, precum India și Bangladesh, marchează o schimbare strategică semnificativă, dar ridică în același timp o serie de întrebări structurale profunde despre modelul de dezvoltare economică pe care țara îl consolidează pe termen mediu și lung.

În primul rând, argumentul invocat de oficial este valid din perspectivă macroeconomică, însă el simplifică excesiv o problemă mult mai complexă, deoarece lipsa personalului nu este doar rezultatul unei insuficiențe numerice, ci și consecința unui exod masiv, al unei demografii în declin accelerat și al unui model salarial care, în multe sectoare, rămâne insuficient de competitiv pentru a reține populația activă autohtonă.

Liberalizarea suplimentară a pieței muncii pentru cetățeni din afara UE poate oferi, pe termen scurt, o soluție pragmatică pentru sectoare precum construcțiile și agricultura, unde sezonalitatea și munca fizică intensă creează dificultăți de recrutare, însă pe termen lung există riscul ca această politică să consolideze un model economic dependent de forță de muncă ieftină, în loc să stimuleze investițiile în tehnologizare, productivitate și creștere salarială, ceea ce ar putea perpetua vulnerabilitatea structurală a economiei moldovenești.

Mai mult decât atât, într-un context în care Republica Moldova încearcă să își consolideze imaginea de economie emergentă orientată spre servicii cu valoare adăugată mai mare, importul masiv de muncă în sectoare slab tehnologizate poate crea o disonanță strategică între discursul despre modernizare și realitatea structurii productive, în special dacă politicile de integrare socială, culturală și profesională nu sunt atent planificate și finanțate.

În același timp, trebuie recunoscut faptul că multe economii europene – inclusiv state cu ratinguri superioare și piețe mult mai mature – au recurs la importul de forță de muncă pentru a compensa declinul demografic, iar în acest sens Republica Moldova nu face decât să urmeze o tendință globală, diferența esențială fiind însă că aceste economii au deja un nivel ridicat de productivitate și salarii care pot absorbi mai ușor șocurile sociale și culturale generate de imigrație.

politik

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE

Postări asemănatoare

Ministerul Agriculturii confirmă – Camerele agricole nu au fost încă...

Tiraspolul prelungește starea de urgență economică – Livrările de gaze...

Ministerul de Externe își fortifică direcția diplomației economice – MAE...

România repornește rafinăria Petrotel – Derogare-cheie pentru Lukoil din partea...

Guvernul cere Parlamentului încetarea stării de urgență în energie

Transport mai scump în stânga Nistrului – Tarifele urcă cu...