Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi praznicul împărătesc al Înălţării Sfintei Cruci a Domnului, cea mai veche şi cea mai importantă dintre sărbătorile credincioşilor ortodocşi.
Ziua Crucii, aşa cum se numeşte sărbătoarea în popor, este cinstită prin post, prin rugăciune şi prin praznice. Credincioşii postesc pentru sănătatea familiei, pentru spor şi pentru ca bunăstarea să se păstreze în casele lor.
Sărbătoarea cinstirii Crucii se sărbătoreşte, după Tradiţie, pe 27 septembrie, dată la care Patriarhul Ierusalimului, Macarie, a arătat poporului Crucea pe care fusese răstignit Hristos.
Sf. Împărăteasă Elena, mama Sf. Împărat Constantin cel Mare, a fost cea care a a descoperit în 326, la Ierusalim, Crucea pe care fusese răstignit Hristos.
Potrivit Tradiţiei, Ziua Sfintei Cruci se cinsteşte prin post şi rugăciune, ca aducere aminte a patimilor şi răstignirii Mântuitorului. În tradiţia populară, busuiocul, menta, şi cimbrul se duc la biserică pentru sfinţire, iar în timpul slujbei se păstrează lângă Cruce.
Crucea este unul dintre cele mai importante simboluri creştine, fiind menţionată ca "semnul Fiului Omului"(Matei, 24,30). Sinodul al şaptelea ecumenic( Niceea, 787) a stabilit definitiv că modul de cinstire al Sfintei Cruci să fie asemenea cu cel Sfintelor Icoane, ea reprezentând semnul distinctiv al creştinilor.
Înainte de Hristos, Crucea era folosită ca element de tortură, pentru răstignire.
Tradiția populară mai spune că dacă în această zi cocorii se pregătesc de plecare, înseamnă că vremea se răceşte. Dacă tună în această zi, urmează o toamnă lungă. În schimb, dacă se adună cârduri de ciori gălăgioase, în curând va cădea bruma. Ziua Crucii vesteşte că vara s-a sfârşit şi toamna îşi intră în drepturi.