Te-ai întrebat vreodată de ce întârzie venirea, or de ce grăbesc plecarea unii?! De ce porţile sunt deschise când nu e nimeni, iar alţii rup balamalele ca să intre undeva?! Ai ştiut că busolele au fost născocite pentru cei debusolaţi, iar stelele - pentru cei care încearcă să le citească pasul?! Eu mă dau în întrebări, dar ştiu că am întârziat răspunsul.
Am întârziat chiar şi atunci când am desenat libertatea peste Podul de flori prezicând un destin înalt şi divin, dar tot atât de bufonat şi uscat, fără să-mi dau seama c-am apus. Am întârziat pe la răscruci când i-am pierdut pe Doina şi Ion, precum şi pe Vieru şi pe alţii.
Am întârziat tomnatic, am întârziat în iarnă. Oare mai avem a întârzia?
E simplu de tot. Să nu-i păstrăm ca pe urmă să-i ridicăm, să mai murim ca pe urmă (în altă formă) să trăim, să dăm umerii în jos, ca pe urmă să ne urce tot pe ei, să nu citim, ca mai târziu să căutăm o carte. Ar zice toţi că e la modă. Accept că astăzi “Strigata-m către tine” e un stil, e o carte care ţi-ar înfrumuseţa raftul prăfuit de puţina literatură. Dar n-am ştiut să reparăm un drum peste care se ridica de multe ori o cruce, n-am ştiut să-i dăm o linişte pentru ca cineva să-l încolţească prin gazete stacojii ce i-au scurtat destinul, n-am ştiut din timp să-i ridicăm un bust ca el să-şi poată singur modela eternitatea.
Am încercat să-mi ogoiesc vibraţia, răscolind răspunsurile în mai multe surse şi am descoperit în aşa mod secretul numerologic al poetului. Am cules cifrele sale şi din rezultatul lor am aflat că a avut un destin marcat cu numărul 7 (1+4+0+2+1+9+3+5). Am deschis la pagina respectivă şi am citit:
”Omenii din breasla destinului cu număr 7 au nişte vise remarcabile, din care trag învăţăminte, multe din ideile lor venind din visele nopţii sau din visarea de peste zi, cred în puterea mistică de a transporta oamenii în viitor sau trecut”. Aici m-am oprit şi mi-am adus aminte că la lansarea cărţii “Flori de ziua ta” mi-a vorbit mai mult de 10 minute despre extratereştrii care ne vizitează visele şi ne germinează ideile cu cele mi frumoase metafore. Citesc mai departe:
”Îşi câştigă renumele de sfătuitori, poveţele şi sugestiile lor fiind acceptabile până şi de duşmani. Emit vibraţii liniştitoare şi pot calma oamenii cu prezenţa lor”. Nimic de comentat.
“Culorile favorabile sunt verdele deschis, albastru deschis şi albul”. Vă mai întrebaţi de ce atâta iarbă şi cer în poezie? Sau de ce măicuţa poartă năframa albă peste tot? În continuare:
“Perioadele nefaste pentru nativii cifrei 7 sunt lunile ianuarie şi februarie în care devin slabi, fără curaj, neînţeleşi de rude şi prieteni...”. Am înghiţit fraza cu atâtea noduri de parcă aş fi citit un cadru cu viteză încetinită.
“Zilele potrivite: duminica, zile nepotrivite pentru destinul cu număr 7: joia, vinerea şi sâmbăta...” Am lăsat cartea să-mi cadă pe podea şi m-am întrebat: la ce bun schemele de viaţă dacă inginerii ne-au întârziat. Or, mai prognozăm poeţi cu cifra 7 sau cel puţin pentru duminici?