Călăream mereu pe situații care le știam sigure și norocoase. Nu-mi plăcea să fiu surprinsă sau să-mi șoptească răspunsuri. Jocul mă tenta. Dar, de fapt, tenacitatea mă agrează și doar pe ea contez. Nu am întotdeauna dreptate, însă mă bazez pe fapte care îmi dau o doză bună de încredere. Ador să încalec pe evenimente.
Privesc televizorul și văd cum se dau pinteni cu scântei. Spume și promisiuni, zoi și strigăte, perle din folclorul electoral. Și de data aceasta totul se înghite și se mănâncă cu poftă. Chiar și atunci când ești sătulă de-a binelea, bagi cu degetul în gât tot felul de deserturi ce-ți provoacă până la urmă vomă.
Dar: Ai talent - ai Parlament. Ar fi lozinca cea mai potrivită. Toți se întrec a ține hățurile, dar, de fapt, nici nu știu să le mânuiască. Șaua le este lipită demult de fund, iar noi sperăm ca ei să meargă cu picioarele pe pământ. Mârțoaga electorală nu cunoaște stopul, doar arareori merge la trap. Goana după voturi, devine o obsesie. Obesia îmbrăcată în talent devine un stil.
Încerc să recunosc adevărul despre talent. Nu e neapărat să te naști cu el. E destul să încaleci o situație și electoratul te decorează. Talentul nu se ține în buzunar, nici pe față. Talentul se călărește.
Priponesc calul pe vârful dealului din Băcioi. De sus văd mai bine. Mai aștept o săptămână. Nu știu dacă o să mai suport călăritul. Situația e năsoală. Mârțoaga mă bate pe umărul drept și-mi spune: Fii bărbată! Călăritul abea începe!

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE