Cineva şi-a exprimat opinia că fiecare face ce vrea cu banii săi şi dacă vrea să-i joace la jocurile de noroc, să-i joace!
Problema nu se pune aşa. Sunt tot mai multe dramele de familie în care soţul a devenit dependent de păcănele şi în loc să aducă acasă banii câştigaţi prin muncă, îi lasă prin sălile de jocuri mecanice. Nevasta, copii n-au ce mânca acasă iar el trage la păcănele până lasă şi ultimul ban din buzunarul si asa sarac.
În Chişinău s-au înmulţit alarmant sălile de jocuri electronice, semn că piaţa le oferă câştiguri colosale. Numai în zona centru şi a Ciocanei,  de exemplu, pot fi numărate sute de săli de joc. Şi în toate se pot vedea jucători care lovesc disperaţi păcănelele aşteptând să dea peste ei norocul cel mare.
Ce nu ştiu aceşti jucători este faptul că din totalul încasărilor doar un procent mic de bani se întorc sub formă de câştiguri. O mare parte din încasări se duce la stat pentru plata licenţelor de joc şi a impozitului pe venit, plata angajaţilor, facturile de întreţinere a localului. Apoi, există cota de câştig a organizatorului de joc, şi ea garantată de lege. Abia la urmă, în jurul a 3-5% din încasări, sunt banii care se întorc la jucători sub formă de câştiguri.
În acest domeniu al jocurilor mecanice s-au pus la punct fel de fel de şmecherii menite să-i fraierească pe jucători. Există fel de fel de portiţe de înşelat statul şi jucătorii, dacă ştii să reglezi contorul aparatului de joc.
Supraveghetorul de sală urmăreşte câştigurile pe aparat şi ştie când se apropie momentul ca aparatul să dea câştig. Dacă patronul este stăpân pe situaţia din sala de joc, când supraveghetorul îl anunţă, pune un om de casă să joace la aparat iar câştigul rămâne în familie.
Unde patronul este neştiutor, supraveghetorul de sală joacă el la aparat şi umflă câştigul, care nu este extraordinar de mare, ci dimpotrivă mic de tot.
De observat că la sălile de joc sunt supraveghetori care joacă şi rol de bodyguard. Când jucătorul pierde sume importante, face o criză de nervi, am văzut astfel de oameni ajunşi la disperare că au pierdut totul, sunt frecvente aceste scene macabre, atunci intervine bodyguardul şi-l evacuează imediat.
Mai nou, patronii sălilor de joc au creat o combinaţie monstruoasă prin care-l lasă pe jucător, nu numai fără bani, dar şi fără bijuterii.
Observaţi că acolo unde sunt săli de joc se va găsi perete-n perete sau în vecinătate şi o Casă de amanet (lombard). Casa, ori este a patronului jocurilor, ori acesta se află într-o colaborare cu o firmă de amanet. Când jucătorul pierde toţi banii, în speranţa că-i va recupera, îşi amanetează verigheta, ghiulul, lănţişorul de aur la Casa de amanet şi revine în joc. Desigur, va pierde şi aceşti bani, iar aurul amanetat nu-l va mai recupera.
Pe seama slăbiciunii jucătorilor deveniţi dependenţi de păcănele s-a creat un întreg sistem psihologic în care dacă ai intrat nu mai ai scăpare. Patima jocurilor de noroc este ca şi drogul. În final, familia jucătorului va fi distrusă iar jucătorul va ajunge la penitenciar în cel mai bun caz, ajungând o epavă umană, dacă desigur nu va cere ajutorul specialiştilor şi a unui Grup de Suport.
Nu este nimic exagerat şi nici de glumit,jocurile de noroc au devenit o problemă socială,statul pentru că încasează câştiguri substanţiale, este părtaş la această prosperitate a jocurilor de noroc şi n-a luat nicio măsură de protecţie a jucătorului, de tratament a celor deveniţi dependenţi de jocurile electronice sau video.
Cu cât sărăcia se accentuează, cu atât sălile de jocuri mecanice se înmulţesc. Sunt prin Chişinău şi prin ţară patroni de unde vrei, din orice colţ al Rusiei şi a Israelului, desigur sunt şi jecmănitori băştinaşi care "pun umărul la viitorul ţării noastre". Cu un sistem de iluminat atractiv pe afară şi cu o lumină discretă în interior, sălile de jocuri atrag ca un magnet. Iluzii deşarte, că nimeni nu s-a îmbogăţit câştigând la păcănele.
Am ales acest titlu  tocmai pentru a sublinia contrastul dintre bogăţia patronilor sălilor de joc şi sărăcia tot mai disperată în care sunt aruncaţi cu bună ştiinţă dependenţii de păcănele. Poate că o lege care să prevină jefuirea jucătorului de către patronii jocurilor de noroc ar fi mai necesară şi crearea grupurilor de suport decât legi despre egalitatea socială.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE