Votul este o iluzie. Ultima dezbatere electorală din SUA, între Obama şi Romney, s-a încheiat cu o amintire depănată de moderator, care a spus publicului ce i-a zis mama lui în tinereţe: "Mergi şi votează. Asta o să te facă să crezi că eşti puternic". Mai peste tot în lume, e la modă înaintea alegerilor ca intelectuali de frunte, lideri de opinie din presă, lideri politici, toţi să aducă osanale supremei forme de manifestare a democraţiei, "votul", care taxează derapajele şi premiază realizările. Realitatea este alta.
Clasa politică este o castă care deţine puterea de a face şi vota "legile" după care funcţionează această ţară. Având această fişă a postului, ei şi-au creat un sistem prin care, indiferent că îi vrem sau nu îi vrem în Parlament, în Guvern, ei nu pot fi îndepărtaţi. Eventual, într-o explozie de elan popular (sau de ură), o parte din clasa politică este scoasă din joc pentru 4 ani. Însă răul din politică nu poate fi eliminate aproape niciodată prin vot.
Autoconservarea în insituţiile statului a speciei numită "homo politicus", duce la conservarea în sufletul acestei naţiuni a "reţetelor" prin care această ţară este jefuită de avuţii (atâția câți îi are). Odată cu "homo politicus" se conservă şi "reţetele" prin care corupţia lor scapă nepedepsită în proporţie mult mai mare decât atunci când corupţia e generată de prostimea "neconectată”. Jurnalista Anna Politkovskaia povestea într-o carte a ei cum la alegerile din 2004, în jur de 10% din ruşi au ieşit la vot şi au pus ştampila în afara pătrăţelului, ducând la invalidarea votului lor. Atunci, jurnalista din Rusia făcuse o socoteală şi a constatat că dacă numărul de voturi "anulate" ar fi putut capitalizate politic, partidul rezultatar fi reprezentat a doua sau a treia forţă politică a Rusiei şi una de loc de neglijat, dacă ţinem cont că partidul lui Putin, a obţinut în acel an în jur de 30% din voturi. Hai să spunem "stop joc" şi să ne "resetăm" destinul.
Astăzi când unii se bucură, că au fost aleși, alții se bucură că au pe cine critica, eu văd că în regiune inclusive și în Republica Moldova o adevărată forță ar fi partidul care ar trebui să sune cam așa: “Partidul împotriva Tuturor dar Pentru Nimeni”. Pe buletinul de vot ar trebui să fie ultimul, și să scrie simplu – “împotriva tuturor”.
Boala nu este, totuşi, strict autohtonă, deşi culoarea locală rămâne inconfundabilă. A fi parlamentar sau ministru, președinte de raion sau şef de partid e altceva decât a fi jurist, economist, inginer, mecanic auto sau agricultor. Încet-încet, politicianul devine cineva care nu mai ştie să facă nimic, în afară de politică.
Luaţi din scurt, puţini dintre reprezentanţii elitei noastre conducătoare ar şti să răspundă prompt şi cinstit la întrebarea: „ce-ai face dacă ai ieşi din politică?“ şi, în definitiv, „ce ştii să faci?“ în afara coreografiei electorale curente. Dacă suntem gata să ne jucăm cartea propriei resetări sau nu? Nu pot şti, pot doar spera. Ştiu, însă, că dacă persist într-o gândire bazată fie pe nostalgia după anii `90, fie peegomanie, vom rata şi acea întâlnire cu şansa.