Calea ferată din Moldova începe să joace un rol tot mai important în tranzitul cerealelor ucrainene spre Uniunea Europeană, însă țara rămâne, deocamdată, o rută auxiliară în raport cu principalele coridoare feroviare din regiune. Potrivit expertului economic Iurie Rija, prin segmentul Vălcineț–Bălți–Ungheni circulă în medie 15–20 de vagoane pe zi, ceea ce reprezintă aproximativ 8% din fluxul total analizat.
Datele RAIL.insider arată că, în august, prin cele patru direcții principale de evacuare de la frontiera vestică a Ucrainei au trecut în medie 192,8 vagoane pe zi. Polonia a preluat aproximativ 29% din flux, Ungaria – 26%, România – 24%, iar Slovacia – 21%.
Potrivit lui Rija, această distribuție arată că niciuna dintre cele patru rute nu domină categoric, iar sistemul ucrainean își distribuie deja relativ echilibrat volumele între principalele direcții de export.
În acest context, ruta prin Moldova funcționează mai degrabă ca o alternativă de infrastructură către coridorul românesc, decât ca o nouă destinație de export. Cu alte cuvinte, Moldova nu deschide o piață europeană separată pentru cerealele ucrainene, ci oferă o cale suplimentară prin care acestea pot ajunge pe piețele deja existente.
La un ritm mediu de aproximativ 17,5 vagoane pe zi, Moldova ar transporta circa 1.050–1.400 de tone zilnic, dacă fiecare vagon are o încărcătură de 68–70 de tone. Într-o lună, volumul ajunge la aproximativ 35.000 de tone.
Deși acest volum este mic în raport cu întregul sistem ucrainean de export, pentru infrastructura feroviară moldovenească impactul este mult mai important. Calea ferată a Moldovei operează cu o infrastructură dimensionată istoric pentru volume mai reduse, astfel încât fiecare garnitură suplimentară pune presiune pe locomotive, linii, personal și capacitatea de manevră.
Problema celor 500 de vagoane
Unul dintre principalele blocaje este însă rotația vagoanelor. Până la 4 septembrie, în Moldova ar fi intrat aproximativ 500 de vagoane încărcate, în timp ce doar aproximativ 50 de vagoane goale au revenit.
Decalajul de aproape 10 la 1 poate limita extinderea transporturilor chiar și în condițiile în care există cerere. Practic, problema nu este doar cât de multe mărfuri trebuie transportate, ci și câte vagoane goale pot fi readuse suficient de rapid pentru a forma noi trenuri.
Rija susține că, dacă rotația materialului rulant nu este accelerată, capacitatea de transport va rămâne plafonată de disponibilitatea vagoanelor goale. Astfel, o eventuală creștere a cererii nu se va transforma automat într-o creștere proporțională a volumelor transportate.
Moldova, „supapă” pentru sistemul ucrainean
În același timp, expertul consideră că participarea Moldovei la tranzitul cerealelor ucrainene poate aduce beneficii economice și logistice. Calea ferată moldovenească oferă o rută alternativă pentru evacuarea mărfurilor ucrainene, reducând parțial presiunea asupra celor patru coridoare principale.
Creșterea fluxurilor ucrainene de 2,7 ori față de luna iulie indică o presiune tot mai mare asupra infrastructurii regionale, iar Moldova poate prelua o parte din această sarcină.
În plus, tranzitul generează venituri pentru operatorul feroviar moldovenesc și poate justifica investiții în infrastructură, locomotive, gestionarea vagoanelor și creșterea capacității de formare a trenurilor.
Concluzia lui Iurie Rija este că Moldova nu poate concura, ca volum, cu Polonia, Ungaria, România sau Slovacia, însă poate ocupa o nișă importantă de rută auxiliară. Pentru ca această nișă să devină una cu adevărat strategică, ar fi nevoie de rezolvarea problemei vagoanelor goale și de formarea unor trenuri complete, cu orare predictibile și o utilizare mai eficientă a infrastructurii feroviare.


