M-am trezit în una din zilele trecute citind un articol plin de inspirație la capitolul cu cele mai puternice state din lume, cele mai financiare centre europene, cele mai dezovltate civilizații de la origini și până în prezent. Precipitam și visam că mi-ar fi plăcut să mă nasc la Tokio, Londra sau Paris. Dar...
Zilele acestea am participat la un seminar (avea tangență cu profesia mea) dedicat îndeplinirii unor acte juridice. Acestea se refereau la practica care se aplică în afara Republicii Moldova. Însă am rămas stupefiată la capitolul achiziționării unor imobile și nu m-am putut abține de a nu împușca întrebări atunci când am aflat că în cazul unui preț nerezonabil declarat de către părți la vânzarea unui imobil, persoana abilitată de a justifica acea tranzacție are tot dreptul să-l propună mai întâi de toate spre procurare Primăriei orașului sau statutului, astfel ca să nu se întâple că cetățenii pot procura la un preț de nimic un bun care ar valora foarte mult pentru țară și un impozit considerabil pentru bugetul statului. Uau...! Am zis eu.
Mi-am pus mâinile sub barbă și am început să visez: Vin la mine clienții, majoritatea cu ideia de a vinde apartamente cu 1000 de lei. Iar eu le spun: gata, pațanii, Primăria vi le cumpără. Ori declarați că le cumpărați cu 100000 mii de euro ori... Statul vă privatizează și basta! Se aud foșnete de creiere. Bre...a înebuit notaru. Cum să declar toată suma la stat? Ese că trebuie să mă împart cu statul? „Nu, ni figa”! Eu am investit în vopsea, am schimbat pereții și cu mare greu am obținut autorizație, am plătit o sumedenie de funcționari la Primărie, am adus faianță din Italia, parchet de bambuc din Korea de Sud și la urmă să mă mai împart cu cineva? Stai că trebuie să dau procente și maklerului care mi-a găsit cumpărător. „Nu, ni figa”! Bugetul să și-l facă Moș Ion de la Costești, iar eu să-mi iau toți banii pe apartamentul care vreau să-l vând!
Îmi pun mâinile încrucișate deja sub brațe și visez deznodământul: Formez numărul de telefon Dlui Primar și-i propun dreptul de preemțiune (doar așa e în Franța și Germania ) de a procura de la cetăţeanul Cutărică și alții apartamentele cu preț nerezonabil. La care Primăria le face o ofertă de 2000 lei. Se bate palma și întro lună Primarul achiziționează (pe datoria Termocomului) tot sectorul Buiucani. Mai vin cei de la Ciocana și la aceleași condiții le propun celor de la Guvern. Ca să stau bine cu toți capii statului Botanica le-o cedez Parlamentului. Iar Curții Supreme de Justiție și Curții de Conturi le las spre devorare Râșcaniul și Centrul.
Deja nu visez, dar știu cum se poate de câștigat alegerile viitoare. Dar voi participați la seminare?

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE