În asteptarea Anului Nou, în Ecuador, pe continentul sud-american, localnicii formează o păpuşă din materiale textile pe care o umplu apoi cu ziare vechi şi cu artificii. Manechinul este apoi complet îmbrăcat şi aşezat în faţa casei, fiind un simbol pentru anul care a trecut şi pentru anul care urmează să vină.
În concepţia locuitorilor din Ecuador, ziarele vechi reprezintă întâmplările şi evenimentele prin care tocmai au trecut de-a lungul celor 12 luni. La miezul nopţii, de Revelion, familiile dau foc la păpuşă, aprinzând în acelaşi timp şi artificiile. Spectacolul este cu adevărat unul inedit şi zgomotos, ţinând cont de faptul că marea majoritate a familiilor din Ecuador respectă această tradiţie.
Revelionul pentru iranieni începe în martie, se numeste”no ruz”, iar pregătirile durează 13 zile. Iranienii sărbătoresc în această lună Noul An, pentru că martie este o lună de primăvară şi marchează un nou început.
Locuitorii statului asiatic amenajează grădini miniaturale, îmbracă hainele noi pe care le-au primit în dar şi savurează o masă specială, bazată pe ouă şi pilaf. Cu această ocazie, prietenii se vizitează şi îşi fac cadouri formate din coşuri cu fructe, flori şi ouă vopsite.
Membrii familiilor se adună şi obişnuiesc să aşeze ouăle colorate în faţa oglinzii. Tradiţia locală spune că Anul Nou începe când ouăle se mişcă.
În India există patru momente distincte în care se sărbătoreşte venirea fiecare anotimp.
Ceremonia “diwali” se numără printre festivităţile organizate cu ocazia Anului Nou şi are loc la începutul toamnei. Indienii sunt convinşi că zeiţa norocului vizitează casele care sunt puternic luminate.
Din acest motiv, copiii fac mici lampioane colorate care se numesc “dipas” şi care vor fi pe placul zeiţei, aşteptând ca răsplata, din partea acesteia haine noi şi jucării. Şi adulţii iau în serios această tradiţie de Anul Nou şi îşi luminează casele cu mii de beculeţe.
Pentru vietnamezi, Noul An se numeşte “Tet”, dar nu are o dată calendaristică stabilă în care este sărbătorit. Locuitorii din Vietnam consideră că în casele lor există mai multe divinităţi care îi protejează şi în acelaşi timp le îndeplinesc dorinţele.
Înainte de începerea “Tet”-ului, se obişnuieşte să se împartă daruri şi să se facă omagii zeităţilor în aşa fel încât acestea să continuie să îi protejeze şi în anul care urmează.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE