Republica Moldova nu poate rezolva problema achizițiilor de gaze doar prin schimbarea persoanelor care iau deciziile, consideră expertul în energetică Sergiu Tofilat. În opinia sa, vulnerabilitatea principală este lipsa unor reguli clare privind strategia de procurare, controlul procesului și asumarea responsabilității.

„Reguli nu-s, control nu este, prețurile sunt imprevizibile și nimeni nu vrea să-și asume răspunderea de a cumpăra gaz, neștiind ce va fi cu prețul mai departe”, a declarat Tofilat.

Expertul spune că discuția despre faptul că gazul ar fi fost cumpărat prea devreme sau prea târziu ratează problema de fond. Prețurile internaționale sunt influențate de economie, condițiile meteorologice și situația geopolitică, iar evoluția acestora nu poate fi anticipată cu exactitate.

În aceste condiții, spune Tofilat, nu există un „moment perfect” pentru achiziția gazelor. Moldova poate cumpăra gazul din timp și să-l depoziteze, poate contracta livrări ulterioare la prețuri indexate la bursă sau poate utiliza instrumente financiare de hedging, precum contractele futures și options.

Expertul oferă și un exemplu pentru a explica riscul. Dacă în iunie gazul costă 40 de euro/MWh, iar transportul, depozitarea și extragerea mai adaugă aproximativ 12 euro/MWh, costul ajunge la 52 de euro/MWh pentru gazul stocat până în decembrie. Dacă, între timp, piața estimează pentru decembrie un preț de 40 de euro, cumpărătorul trebuie să aleagă între siguranța unui preț mai mare și riscul de a aștepta.

„Este ca la loterie – nu ai de unde ști ce va fi cu prețul și nu vrei să-ți asumi răspunderea. Dacă o dai în bară, vei rămâne vinovat”, afirmă Tofilat.

Pentru a elimina această problemă, expertul propune ca legislația să stabilească modul în care este elaborată strategia națională de achiziție și instituția responsabilă de monitorizarea ei. Guvernul ar putea stabili inclusiv un preț-plafon acceptabil, ținând cont de resursele disponibile pentru compensarea facturilor.

În acest scenariu, Energocom ar avea un reper clar pentru procurarea gazului. Tofilat propune, de exemplu, ca mecanismul să fie aplicat pentru aproximativ jumătate din volume, astfel încât riscul să fie împărțit între mai multe instrumente. Prețul-plafon, în opinia sa, nu ar trebui făcut public, pentru a nu dezvălui traderilor limita până la care Moldova este dispusă să cumpere.

O altă soluție indicată de expert este utilizarea platformelor europene de hedging. Prin contracte futures sau options, Moldova ar putea fixa din timp un nivel maxim al prețului și s-ar putea proteja în cazul unei creșteri bruște a cotațiilor.

Totodată, Tofilat avertizează că nici contractul la preț fix nu oferă garanția absolută că gazul va fi livrat. În anumite condiții de piață, un trader poate prefera să achite penalitatea prevăzută în contract și să vândă gazul pe bursă la un preț mult mai mare.

Pe termen lung, expertul pledează și pentru reducerea dependenței de gaz prin investiții în eficiență energetică. Printre soluțiile propuse se numără modernizarea sistemelor centralizate de încălzire, termoizolarea clădirilor, înlocuirea ferestrelor și ușilor și instalarea pompelor de căldură.

„Întrebarea este ce alegem: căutăm mai departe vinovați și plătim facturi mari la gaz, sau introducem reguli în legislație cum formăm strategia de procurare a gazului, cine monitorizează procesul și cum ne protejăm de creșterea prețurilor?”, conchide Sergiu Tofilat.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE