Din copilărie știm povestea cu ridichea roșie, care a crescut enorm de mare și nici bunelul, nici bunica, nepoțelul, nepoțica, nici cățelul și șoricelul nimeni nu putea s-o scoată din locul în care a prins rădăcini gigantice. A fost o inspirație Nostradam-ică a autorului, de a intuit atât de bine că suntem o țară cu rădăcini nedezrădăcinate. Unde ai băgat o mână acolo a prins rădăcini și să nu te gândești că o poți scoate degrabă. Mâna băgată cu cinci degete, face pentru fiecare rădăcini și nu din cele pivotante, dar de astea mărunte și multe. Însă dacă le bagi pe ambele îți dai seama că la zece degete faci rădăcini cât hăul. Dar ditamai dacă mai ai loc pentru picioare, poți să zici că viața ta a avut sens sau noroc.
Am tot răsfoit internetul filă cu filă și am dat de brașoave măsurate la înălțimea cavității dentare, care se întreceau la ecrane cu numărul mic de carii tratate și nici unul n-a înghițit limba atunci când producea scremete pentru a scoate ridichea (adică adevărul), dar fabrica spume care se transformau în balonașe cu aer și apoi... se spărgeau unul cîte unul.
N-am observat revoluții curcubeice, descinderi pe larg, descărcări de situații, sau alte tulburări care ar curăța apele de mâl. Toți își duc greul zilelor și nimeni nu ia în seamă aterizări de avioane pe picor de țară, căruțe cu țigări în câmp, oameni împușcați pe dealuri. Se rup digurile, iar noi prindem pești, se spetesc soldații la cărat lutul pentru sinistrați, iar dânșii scociorăsc în nas, poate le va mai cădea ceva din cer.
Mi s-au întunecat ochii colectând haine pentru suferinzii fără de păcate, care nu prea s-au bucurat de norocul lui Dumnezeu, dar tot ei m-au învățat că macaroanele aduse nu sunt din cele de calitate superioară, pentru că rămâi obeză după ele. Atunci de ce ne mai plângem de stoparea anchetelor din 7 aprilie, or, neînțelegerile în AIE sau și mai voluminos în actualitate - scandalul lui Mocanu.
Fiecare își caută de ridichea sa. Ai sădit ridichea – ești un gospodar, n-ai ridiche- ești un nimeni. Și să vezi că atunci când ridichea vecinului e mai mare și se crapă pe din afară cu bucile ei roșii, multă lume se adună so tragă la suprafață. Dar n...g, n-ai sădit-o tu cautăți de treba ta. Ei, de aici pornește totul de la început. Ca să demonstrezi că ai lucrat la ea și vară și iarnă și este rodul muncii tale îi chemi în ajutor pe bunica, pe bunel, nepoțica, nepoțel, câinile și șoricelul. Iar dacă rădăcina este foarte adâncă chemi în ajutor poporul. Iar nouă tare ne mai place să ne tragem unul pe altul: bunica de bunel, nepoțica de nepoțel, cânele de șoricel, eu de el...
Uau.... ce adevăr ai mai aflat!

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE